Arhive categorie: superultraextrarapide

Ghidul bucătarului econom: 1 pui la cuptor, în 6 feluri simple

Publicat pe de
3

Să stabilim din start că eu sunt fată de la țară, mă zgârie pe conștiință să arunc mâncare. Și dacă am poftit la pui întreg la cuptor, apoi l-am reciclat de i-au mers fulgii pe care nu-i mai avea. Iar această postare va fi kilometrică, în special pentru că mi-e lene mie să caut în mai multe locuri.

Se dau, așadar, următoarele ingrediente (1):

  • 1 pui de 1,7 kg
  • sare, piper, oregano

Se spală puiul cu apă rece, se uscă cu un șervet de hârtie, se dă cu sare, piper și oregano pe toate fețele, și pe dinăuntru. Se dă la cuptor, în cazul de față pe pseudo-sticlă* (că suntem leneși, nu spălăm sticle decât de musai), pusă într-o tavă rotundă, cu ceva apă și morcovi prin apă. Se supraveghează cu poftă cca. 1 oră și jumătate. I se rupe o aripă, de poftă. Se decide că e gata și se scoate din cuptor. Se face o poză, sperând că nu se observă aripa lipsă.

wpid-img_20150310_140702.jpg

Se mănâncă țubacele (copane, ciocănele, pulpe inferioare) și cealaltă aripă cu morcovii copți odată cu puiul. Se mai ciupește niște piele crocantă. Se bea un pahar de vin și se așteaptă să se răcească nițel puiul.

DSC_0214

Se taie pe la încheietura șoldului, se dezosează cu mâna, că intră ca-n unt. Se taie pe lângă osul pieptului (culților, știu că-i zice stern, să știți) și pe lângă iadeș, se introduce un deget și se desprinde și pieptul de pe oase. Spinarea se dezosează cu mâna, se ciugulește pielea crocantă și se păstrează carnea. Se lasă toate la răcit și, apoi, se dau la frigider până dimineață, că e târziu deja.

Dimineața, se ia cam (2) jumătate din piept (partea de dedesubt, fără piele, că la salată e mai fățoasă aia exterioară), se aruncă în chopper și se toacă, împreună cu grăsimea și gelatina din tavă și cu morcovii rămași. Se observă că nu e suficientă grăsimea ca să iasă pateu și se adaugă smântână dulce – nu dați cu parul, voi puteți pune ce vreți, supă (la care revenim mai târziu), unt topit, ce vă tună și vă trăznește prin cap. Aici suntem la bucătarul leneș, punem ce găsim în frigider. Avantajul e că nu schimbă gustul. Dacă e nevoie, mai punem sare și piper. Aranjăm pentru pozat, fotografiem, tăiem pită, mâncăm. Dăm la frigider și, pentru că a ieșit cam multișor pateu, punem și la congelator, că om vedea noi cum se poartă când îl scoatem.

DSC_0217

Cu burta plină, mai luăm niște ingrediente (3) pentru supă:

  • 4 morcovi mari
  • 1 păstârnac mare
  • 2 pătrunjei mari

Se taie în patru pe lung, se ung cu ulei, cum zice guru Aphextwinz, se sărează și se dau la cuptor până prind o crustă frumoasă. Fără carne, de data asta, că se face cu oasele puiului de ieri. Se dă apa în clocot, se pun în ea oasele și zarzavaturile, se adaugă sare după gust, se fierbe până vă place gustul. Se bea o cană repejor, după poză, evident. Și apoi încă una, iar restul se congelează pentru re-reciclare.

DSC_0222

Se mai și muncește în timp ce fierbe supa, dacă lucrăm de-acasă, ca bucătarul leneș, iar până fierbe, de foame, se taie câteva felioare din pieptul rămas și se fabrică un bol mic de salată cu (4) ardei copți, salată creață, oțet balsamic, sare și o pișcătură de zahăr (da, zahăr, bine ați auzit).

DSC_0220

În ziua următoare, la trezire, se mănâncă mini-sandvișuri dintr-o chiflă, cu (5) cremă de telemea, ardei copți, salată verde, ridichi și șold de pui.

DSC_0227

Seara se sacrifică ultimele bucățele de pui date prin chutney de prune, la sugestia proprietarei traistei cu bucurii, în lipie (deh, cine are copii, învață să păcălească și șaorma, și ne dă și nouă idei), după ce se mai adaugă (6) sos de iaurt cu cremă de telemea și cățel de usturoi mai mărișor, uns pe lipia tăiată în jumătate și desfăcută, salată creață, verde și roșie, cu sosul de mai sus și ardei copți, că și din ăia au fost vreo tonă.

DSC_0230

Și cu acestea se încheie epopeea puiului la cuptor. Să vă fie de bine, că mie mi-a fost.

* Pseudo-sticla e un suport metalic pentru pui, se bagă în burta puiului exact ca o sticlă, funcționează exact ca o sticlă. Se așează cu pui cu tot într-o tavă mai mare (eu am un vas de sticlă termorezistentă) și se dă la cuptor. Dacă nu încape puiul decât orizontal, puteți să îl puneți în tavă, pe pat de morcovi tăiați în felii mai groase (2-3 cm), cu ceva apă, cât să nu se atingă de pui.

Ce poți face cu două ouă (5): pseudo-blinele dintr-un ou

Publicat pe de
Răspunde

Pseudo pentru că voi fi anunțată, cu certitudine, că se fac din făină de hrișcă și-s mici cât cele americane. În realitate, vorbiți despre blinî. Da, una din rețetele clasice e cu făină de hrișcă, drojdie, și-s cât fundul tigăii, deloc mici. Dacă vreți tradiționalisme, apoi doresc să vă informez că se fierb în apă sau lapte, iar apoi se dau la cuptor, rulate sau sub formă de tort cu umplutură dulce ori sărată. În realitate, tiotea Paraska le face cu ce are, inclusiv făină de grâu. Iar blinciki e diminutiv, preluat de moldovenii post-sovietici sub formă de blinele.

Și dintr-un ou pentru că ajung pentru doi oameni, iar voi sunteți inteligenți și știți să înmulțiți, dacă sunteți mai mulți.

Acestea fiind zise, să știți că am furat jumătate de rețetă, după cum urmează:

  • 1 ou (obligatoriu, deci nu l-am furat)
  • zeama și coaja rasă de la 1/2 mandarină (furată)
  • 150 ml de lapte bătut (furat de la colegele de facultate, acum o mie de ani)
  • 4-6 linguri de făină, din alea cu vârf
  • 2 lingurițe de miere
  • 1/3 pliculeț de praf de copt
  • 1 pișcătură de sare
  • unt

Apoi:

  • 150 g de Iute de Sebiș, brânză frământată pusă la iuțit, cum ar veni
  • 2 linguri de miere
  • 1 linguriță de chimen prăjit în tigaie

Bateți toate ingredientele lichide și coaja de mandarină cu telul. Adăugați făina, treptat, până obțineți un aluat cu textură de smântână groasă. Adăugați praful de copt. Unii zic că trebuie lăsat aluatul la hodină, eu nu l-am lăsat, voi faceți cum credeți.

Ca să nu avem vorbe de scădere, cantitatea de făină e inexactă cu un scop, la clătite și blinî: ce absorb lichidele depinde de calitatea și tipul făinii.

Încingeți tigaia. Ungeți-o cu o alună de unt înainte de fiecare serie de blinele. Dacă sunteți obsedați ca mine, o și ștergeți cu un prosop de hârtie între serii. Luați un polonic mic și turnați cu el buline de aluat în tigaie. Dacă vi se pare că-s prea groase, lățiți-le puțin cu fundul polonicului. Iar dacă nu vă ies perfect rotunde, vă garantez că se mănâncă și așa.

Ați terminat? Până se răcesc puțin, amestecați brânza iute cu mierea și chimenul. Dacă nu vă place ideea, înlocuiți cu ce vreți voi (dulceață, miere, brânză de veci îndulcită, urdă). Faceți o poză, puneți-o pe Facebook.

Mâncați cu poftă.

Pilaf de hrișcă cu ciuperci și vin

Publicat pe de
5

Ce-o fi hrișca aia? Pe scurt, mămăliga rușilor. Echivalentul rusesc al poveștii noastre cu mămăliga din nimica e cu hrișcă pe toporișcă. Fierbe în 10-15 minute, nu se prinde de oale, are gustul de alună al cerealelor integrale (deși nu e propriu-zis cereală) și se poate mânca cu absolut orice. Și pentru din ăștia ca mine, care nu se omoară după orez, e înlocuitorul perfect. Versiunea cea mai simplă e cașa, adică hrișcă fiartă-n apă, amestecată, după ce-a fiert, cu ulei (de care aveți) sau unt, sare și ce-o mai fi (mie-mi place cu brânză, bucățele de carne prăjită, ochiuri, cârnăciori și ce-oi mai avea prin frigider). Iar dacă aveți prieteni în Basarabia, e cel mai minunat cadou, pentru că la noi e cam de 5 ori mai scumpă.

Ingrediente:

  • 300 g de hrișcă
  • 4-5 linguri de ulei
  • 1 ceapă medie
  • 1 morcov
  • 4-5 ciuperci (de care-aveți)
  • 1 pahar de vin
  • 2 pulpe și 2 șolduri de pui (de găină, fierte-n supă, în cazul de față)

Preparațiune:

Începem ca pentru orice pilaf, cu călitul cepei tăiate și al morcovului ras, la foc mediu. În cazul de față, nu mă pot abține să nu vă spun că, din cauză de lene și răzătoare de slabă calitate, am făcut morcovul fâșioare cu instrumentul de curățat și l-am mărunțit apoi cu cuțitul.

După ce s-au călit, adăugăm ciupercile, mai completăm cu ulei, dacă e nevoie, mai reducem focul, dacă e musai, punem capac și așteptăm să se înmoaie. Adăugăm pulpele, sare și piper și le prăjim puțin. Adăugăm vinul și, dacă sunt fierte, ca ale mele, așteptăm doar să se evapore alcoolul din vin. Dacă-s proaspete, după ce s-a evaporat alcoolul, adăugăm apă și aplicăm metoda pentru pilaf (adică le înăbușim până se pătrund). Apoi, adăugăm hrișca spălată  și o cantitate egală de apă. Sărăm și pipărăm, dacă mai e nevoie. Fierbem în continuare. Mai aruncăm un ochi din când în când. După ce a absorbit toată apa, punem în farfurie și mâncăm cu poftă.

PS: dacă bugetul e de austeritate, înlocuim carnea cu inimi și pipote de pui. Înăbușitul durează puțin mai mult, dar cum hrișca fierbe repede, tot mâncare rapidă se cheamă că am făcut.

Cum am furat (jumătate de rețetă) de ciuperci la grătar

Publicat pe de
2

După cum ziceam mai de dimineață, cine nu se laudă că a fost la sport înseamnă că n-a fost. M-am lăudat, apoi am dat o tură prin piață și aprozar, că până se face leveșa nu dorim să murim de foame. Și pentru că visam de vreo trei luni la ciuperci la grătar, m-am aruncat ca o vijelie pe caserola de pleurotuși din aprozar. Am plătit-o (bineînțeles) și am luat-o acasă.

După care am luat internetul la periat, poate-oi găsi ceva să-mi placă. Am găsit ceva bun, dar n-aveam decât jumătate din ce se cerea, adică ciuperci (pleurotus sau altele, dar să fie mai plate), ulei de măsline (2-3 linguri) și usturoi (7-8 căței miiiici). Am înlocuit lămâia și pătrunjelul cu vin (1/2 pahar de alb, sec, de casă) și cimbru (1 linguriță cu vârf). Am frecat usturoiul cu sare până s-a făcut păstos, am pus uleiul mai cu țârâita, am adăugat cimbrul și apoi vinul.

Am făcut cuminte cum mi s-a spus (de două ori), am uns lamelele cu zăpăceala de mai sus. Am încins grătarul, le-am pus pe el. Le-am lăsat să se blegească puțin și să se rumenească pe dedesubt, le-am uns pe deasupra cu ce-a mai rămas din marinata aia sau ce-o fi, le-am întors pe cealaltă parte.

Le-am scos pe farfurie, le-am tras în chip pentru posteritate, le-am mâncat de n-a rămas nici urmă, și-apoi am băut un pahar din vinul alb, sec și de casă de mai sus. Dacă n-aveți, sună foarte bine, pe netestate, Issa de la Potaissa. Dacă nu mă credeți pe mine, zice Vinul din Cluj mai (de) bine de el.

Poftă bună, lene ușoară, că leveșa mai durează. Și iar nu am pus coada la lingură.

Cremă de ardei copți (de mine, de mine)

Publicat pe de
Răspunde

Întrucât (orice expunere de motive care se respectă începe musai cu asta):

  • bucătarul leneș crapă de somn (a umblat noaptea la concerte)
  • nu a apucat astă toamnă să pună ardei copți în pungi mai mici și n-o să facă chiar așa multă salată
  • a învățat pe bază de musai să facă cremă din orice ȘI
  • să facă zupă de bază de legume
  • n-are chef de munca lăsată de izbeliște de ieri nici de doi bani

S-a decis, ca să nu ne mustre prea rău conștiința că nu muncim, fabricarea din 1 ardei copt, 2 linguri de smântână dulce, 1 cană (de ceai) de supă de bază, 2 căței de usturoi (încă nu am ieșit din faza usturoi cu orice), sare și piper, a cremei de ardei copți de mine însămi, după cum urmează:

  • decongelat și fiert zupa cu usturoiul curățat și ardeiul decongelat în ea
  • băgat blenderul în ibric, făcut ardeiul praf
  • adăugat smântâna, sarea, piperul
  • coafat pentru poză, distrus freza prin transportarea cremei, cu lingura, spre gură.

Poftă bună, lene ușoară (și bineînțeles că puteți să condimentați cu ce vă mai trăznește și vouă prin cap, dacă n-ați fost la concert aseară).

Ce poți face cu două ouă (4): ședință foto de zece minute (omletă cu păstârnac și ciuperci)

Publicat pe de
2

wpid-img_20150131_094938.jpg

Cum  îți dai seama că ți-ai făcut blog culinar în loc de caiet de rețete pentru prietenii care te-au înnebunit, pe rând, zilnic, timp de vreo două luni cu întrebări despre cum faci aia sau ailaltă? Simplu. Faci o mâncare care durează zece minute și o puțulești încă zece pentru fotografii. Așadar, ce am fabricat și mâncat călduț, din cauza ședinței foto? O omletă. Din următoarele ingrediente:

  • 2 ouă
  • 2-3 linguri de ulei
  • 1 pumnișor delicat de păstârnac tăiat chibrițele (julienne)
  • 2 ciuperci de pășune (champignon) mici sau una mare, felii
  • sare, piper

Fabricațiune:

Încingem tigaia. Turnăm uleiul. Lăsăm să se încingă. Aruncăm păstârnacul și ciupercile-n tigaie. Spargem și batem ouăle. Dacă s-au rumenit chibrițelele de păstârnac și felioarele de ciuperci, turnăm ouăle bătute peste ele. Lăsăm să se desprindă de pe margini și tot ridicând câte puțin marginile, lăsăm să se scurgă compoziția lichidă pe dedesubt (pentru că nu avem tigaie specială de omletă, și nici spatulă deosebită). Când a mai rămas un milimetru de ou semi-închegat pe deasupra, ori punem capac, ori întoarcem omleta (cu metoda farfuriei*, de exemplu) și oprim focul. Ori o lăsăm așa, dacă nu suntem bucătarul leneș.

După asta, o scoatem pe o farfurie, o mutăm pe alta, că nu era cu fațada comercială în direcția bună, scoatem cutia cu salată de sfeclă din frigider, turnăm sfecla pe farfurie, nu ne place, ștergem farfuria, scoatem frunza de salată din frigider, rearanjăm, fotografiem din minimum trei unghiuri.

Și apoi, cu poftă bună, mâncăm, deși s-a răcit oleacă.

* punem o farfurie peste omletă, răsturnăm omleta, și o glisăm din nou, cu fața în jos, în tigaie.

Purcelul și salata creață

Publicat pe de
Răspunde

Parcă mai ziceam pe undeva că mâncarea mea favorită e grătarul de orice cu salată de orice. Și nu mint. Se face repede, e sănătos (de cele mai multe ori) și gustos din cale-afară. Și dacă mai mergi și la sport după-masă, e prânzul ideal. Iar dacă vă întrebați ce e cu prezentarea a la Jamie Oliver, iacă e din cauză că pe când mi-am dat seama că ar fi bine să le dau și altora idei, rămăsese prea puțină salată fotogenică pentru orice bol din casă.

wpid-img_20150123_143010.jpg

Azi avem pe listă următoarele ingrediente (pe cap de mesean):

  • 4 felii de mușchiuleț, groase cam de un deget delicat (dacă vă rămâne, pentru că nu se vinde la gramaj, congelați-l, că nu pățește nimic, și e tare bun de șnițele, de exemplu)
  • 4-5 foi mari de salată verde creață (că aia îmi place mie)
  • 1 linguriță de oțet balsamic
  • 1/2 linguriță de muștar simplu
  • 3 lingurițe de ulei de măsline
  • sare și piper

Mușchiulețul l-ați tăiat, da? Bun. Încingeți grătarul (de aragaz sau de care aveți, dacă sunteți mai norocoși), ungeți mușchiulețul cu o picătură-două de ulei de măsline, pentru că e carne slabă, trântiți-l pe grătar. Lăsați-l până își schimbă culoarea până la jumătatea grosimii, întoarceți-l pe cealaltă parte. După ce și-a schimbat culoarea și pe cealaltă jumătate din grosime, luați-l de pe grătar și înveliți-l 5 minute în folie sau acoperiți-l cu ce aveți.

Până se frige mușchiulețul, spălați salata, uscați-o puțin pe un prosop de hârtie, rupeți-o bucățele. Amestecați muștarul cu oțetul și uleiul. Nu vă înșelați, n-am zis nicăieri să puneți sare și piper. Eu n-am pus și tare mi-a plăcut.

Scoateți mușchiulețul de unde l-ați ascuns, sărați-l, pipărați-l și tăiați-l fâșioare. Așezați-l peste salată. Mâncați-l. La mine durează mai mult mâncatul decât gătitul, în cazul de față, ceea ce vă doresc și domniilor voastre.

Poftă bună, lene ușoară.

Meduze integrale cu ciuperci și smântână dulce

Publicat pe de
Răspunde

wpid-dsc_0082.jpgTitlul minte, fotografia nu. De fapt nu-s meduze și par cartoane. Și nu-s nici cartoane, după cum se va dovedi mai jos, în lista de ingrediente:

  • 200 g de paste integrale (cu gust delicios de alună și culoare cumplită de carton fiert)
  • 1 morcov
  • 150 g de ciuperci
  • 2 căței de usturoi
  • 100 ml de smântână dulce (dacă nu găsiți smântână de gătit, luați frișcă lichidă, e cam tot aia)
  • 1/2 pahar de vin
  • ulei sau unt
  • sare, piper, cimbru sau nucșoară

Și acum, fabricați după cum urmează:

Curățați morcovul, și, cu instalația de curățat morcovi, faceți-l fâșioare (sigur că puteți să îl tăiați cum vreți, dar mie așa mi se pare că se călește cel mai repede). Căliți-l, de preferat în unt, dar nu tușește nici cu ulei. Aruncați în tigaie usturoiul mărunțit. Căliți-l vreun minut. Continuați cu ciupercile. Căliți-le și pe dumnealor până se înmoaie. Turnați vinul peste ele și așteptați să scadă și să se evapore alcoolul. Sărați, pipărați, condimentați ori cu cimbru, ori cu nucșoară. Nu exagerați cu niciunul din condimente, ca să nu acopere gustul nițeluș mai delicat al sosului. Turnați smântâna, amestecați. Aruncați peste sos cartoanele pastele fierte în apă cu sare și strecurate.

Farfurizați și mâncați.

Poftă bună și lene ușoară.

PS: Că veni vorba, nu vi se pare că am cam multe rețete de paste pentru cineva căreia nu îi plac din cale-afară și le mănâncă aproximativ o dată pe trimestru?

Ce poți face cu două ouă (3): găluște de gris

Publicat pe de
2

Bineînțeles că nu-s decât pentru holtei mai avansați, dar prind bine la casa omului de ambe sexe. Supa e aici.

image

Așadar, ingrediente:
2 ouă (separate în albușuri și gălbenușuri)
Cam 1 cană de gris
Pișcătură de sare

Cu o furculiță, batem albușurile cu sarea, spumă tare. Adăugăm pe rând gălbenușurile, prin răsturnare. Tot prin răsturnare, încorporăm grisul până se vede urma furculiței prin compoziție.

image

Luăm o lingură înmuiată în apa cu sare sau supa care clocotește și formăm găluște. Le fierbem. Dacă le-am fiert în apă, le scoatem cu spumiera și le punem în supă. Mâncăm.

Poftă bună, lene ușoară!

Continuă lectura →

Cremă de hribi cu smântână dulce și lapte

Publicat pe de
3

Habar n-am cum se face crema asta la restaurant, dar văd că nevoia mă învață cel mai bine.

DSC_0068

Așadar, ingredientele:
100 g de hribi opăriți și congelați (că din ăștia am avut)
2 linguri de smântână de gătit (în principiu, e același lucru cu smântâna de frișcă, dacă aia nu are zahăr)
200 ml de lapte
1 cățel de usturoi
1 linguriță de unt
sare
cimbru

Fabricație:
Călim 2 minute usturoiul în unt. Adăugăm hribii. Mai călim 2 minute. Evident, dacă folosim hribi proaspeți sau neopăriți, îi lăsăm mai mult, că nu vrem să îi mâncăm cruzi. Iar dacă avem doar ciuperci de pășune (champignons, dar nu m-am putut abține, din cauză de deformare profesională), merg și alea, dar ar fi și mai bune cu câțiva hribi uscați rehidratați. Dacă se poate, în lapte fierbinte, pe care îl folosim la cremă.

Turnăm hribii în blender împreună cu smântâna. Facem bzzzzzzzzzz până ne place consistența. Adăugăm sare, cimbru. Turnăm laptele fierbinte. Continuăm să bzzzzzz. Dacă vrem să mai lungim crema, mai punem lapte, mai dăm cu bzzzzz.

Gata. Mâncăm. Poftă bună, lene ușoară.