Despre Bucătarul leneș

Eficiența e lene cu cap. Am cap. Sunt leneșă. Concluzia-i evidentă. Sau nu?

Palanețe

Sau pupci. Sau vărzare. Sau cum le zice pe la voi. Evident că par mai complicate decât sunt. Și nu știu cum o fi la voi, dar mie foile pătrate îmi ies rotunde și viceversa. Asta fiind singura complicație, că în rest le-am făcut ca la bunica, din aluat de pită, întins cu sucitorul, umplut cu brânză cu cozi de ceapă verde și boia. Dacă aveți varză călită, și mai bine, după părerea mea. Pipărată bine, că dacă nu, nu se pune.

Ca să nu vă plimb prea mult, aluatul de pită e din 500g făină, 12,5 g drojdie obișnuită (nu uscată), 350-400 ml apă călduță, 1 linguriță sare, 1 linguriță rasă zahăr. Amestecăm drojdia cu zahărul până se lichefiază, turnăm peste făină, lăsăm 5′, adăugăm apă treptat, frământăm, dospim până se dublează, ne chinuim cu întinsul (blat, mâini, sucitor pudrate cu făină), dăm la cuptor. Gata. Pentru că am vrut pătrate, mi-au ieșit cercuri, evident.

Reclame

Recapitulare de (aproape) vară

Ce s-a mai comis prin bucătăria mea în ultima vreme? Păi multe și mărunte, unele vechi, altele noi. În ordine dezorganizată:

 

Duminiceală cu miel și buruiene de balcon

Pentru că era duminică, congelatorul gemea, și deși nu știa încă, leneșa urma să plece după provizii când termina cu munca, s-a decongelat o spată de miel.

După care s-a testat noua jucărie de mai jos, în care s-au zdrobit cu sare două frunze de usturoi, ceva cimbru și oregano și juma de ardei iute uscat. După care s-a turnat peste ele ulei și vin alb.

S-a uns spata, s-a mai sărat și s-a dat la cuptor 2 ore la 180°.

Și gata. Jucăria e un mojar de piatră.

Sacrilegiu de primăvară sau sarmale asiatice vegetale

Se iau niște foi de orez cu preț redus. Se studiază internetul și conținutul frigiderului. Se descoperă ceva morcov, broccoli, ardei iute și varză roșie. Se sotează repejor la foc mare. Se adaugă sos de soia și dulceață de ardei iuți. Se înmoaie foile una câte una în apă rece, se decide că farfuria cu apă e prea mică și se trece la castron. Se fac sarmale, se pun în tavă, se ung cu puțin ulei și se comite sacrilegiul suprem: se dau 15′ la cuptor (220°), deși, în ciuda a ce scrie pe pungă, foile astea-s se mănâncă doar înmuiate și umplute cu crudități. Mmmmmmm.

Paste sfertopreparate

Se iau câte paste de orice fel au mai rămas printr-un colț de dulap. Se fierb în apă cu sare, la care se adaugă, pentru că erau lângă paste, vreo 5 felii hribi deshidratați. Se scoate din frigider un borcan de pesto roșu, versiunea de magazin. Se scoate din sacoșă o cutie de cremă de telemea.

Se scurg pastele fierte, se aruncă pesto pe fundul oalei, se adaugă pastele și telemeaua, se gustă. Se face o poză, se mănâncă și se scrie rețeta. A fost rapid și bun. Gata.

Ficații și reducția accidentală

Cum faci accidental reducție de vin roșu cu dulceață de portocale? Foaaaarte simplu, din neatenție.

Mai întâi gătești ficatul în tigaia de fontă cu maximum 1 lingură de ulei, apoi stingi tigaia cu 1 pahar de vin roșu și 1 linguriță de dulceață de portocale și cât ai sărat și piperat ficatul, zbang, ai uitat cât e de încinsă tigaia și aproape ai ars zeama. N-ai ars-o, dar ai făcut reducție accidentală la foc mare, absolut nerecomandabil.

Ce (nu) poți face cu două ouă (9): gazpacho dintr-o roșie

Pe principiul pui nu pui și mănânci ce pui, iubite holtei, ouă nu pui, că n-ai. Dar îi dai fetei supă de detox. Sau nu, dacă pui și-un sandviș cald cu brânză maturată pe lângă ea.

20170720_183127

Iei 1 roșie cât un pumn de femeie finuță (vreo 250 g), 2 castraveți cu semințele scoase, unul pentru gazpacho, altul, cubulețe, pentru ornat, ulei de măsline, sare, piper, usturoi, busuioc, oregano și ceva brânză tare, maturată și rasă, după gustIei blenderul ăla de tip băț și faci roșia și unul din castraveți praf, după ce le-ai hăcuit puțin, evident. Adaugi condimentele. Dai la frigider. Faci un sandviș, torni supa-ntr-o cană și-o ornezi cu cubulețele de castravete. Felicitări, ai făcut o fată fericită. Dacă ești ușor masochist și vrei și tu, dublezi cantitățile.

Evident că acesta e gazpacho à la moi, rețete clasice se găsesc pe net.

PS: dacă nu te-apuci de ea berbecește, ca mine, și nu trebuie să cauți prin frigider și dulapuri, durează cam 5 minute toată distracția, minus sandvișul cald.

Zmeul și zâna. Sau feminisme și feminități

Zilele astea, facebook ține morțiș să îmi explice că nu suntem suficient de feminine. Zi, zău! 

Da’ ce, domnii ăia speriați de care ziceți voi îs vreo pradă de neratat? Mă scuzați, dar încă nu am avut ghinion să cunosc asemenea specimene, ceea ce vă doresc și dumneavoastră. 

Cine ne vede zâne ne vede și cu berea-n față, iar cine ne vede zmei, tot zmei vede și printre volane…

Zise ea, cu berea neagră masculină în mânuța manichiurată feminin. 

 

Cocoșu’ bătrân face cocovanu’ bun

A fost o dată un cocoș. Unul în plus. Nefiind al moșului, era material de cratiță. Unde a și ajuns, semi-franțuzit pe parcurs, că n-avea frigiderul prin el tot ce se cere. Nu de alta, dar în afară de tocană, nu era bun decât de leveșă, care-i misiune de găină bătrână, sau piftie, de care n-au leneșii răbdare. 

Drept pentru care, leneșa de față a decis că 2 pulpe și  2 șolduri se vor face cocq au vin, cunoscut pe plaiurile mioritice cu numele de cocovan sau tocană de cocoș cu vin. Evident, împreună cu 2 morcovi mari, 2 cepe și 2 cățeluși de usturoi, ceva slănină și unt. Și o cantitate oarecare de vin, nu din cel scump, ca să nu vă pară rău că nu l-ați baut. Cam după gust. Dacă nu acoperă carnea, completați cu apă. Până nu uit… fiind mnealui matur, a fost marinat în vin cu usturoi și muștar cu ardei iuți vreo 24 h. Iar marinada a ajuns și ea în cratiță. 

Ca toate bazaconiile franțuzești, toate au fost perpelite separat în unt și slană topită. După care s-au dat la cuptor până s-a înmuiat cocoșul.

Și s-a mâncat cu piure de păstârnac cu smântână dulce. 

Iar leneșa a trăit fericită până la adânci bătrâneți, pentru că nu s-a stresat cu mâncăruri complicate. 

Paste cu dovlecel și ce-ai uitat prin frigider

Așadar, se dau niște creste ungurești, măsurate ochiometric, 1 dovlecel mic și fraged, vreo 5 felii de roșii uscate în ulei, 2 linguri de ulei de la roșii, și 1 cutie de cremă de telemea de la Napolact.

20170404_153836

Până fierbe apa de paste, se face dovlecelul bine spălat tăiței cu scula de curățat cartofi. Se călește în uleiul de la roșii. Se pipărează și ardeiază iute. Când sunt fierte crestele, se aruncă peste dovlecel crema de telemea și roșiile mărunțite, se amestecă, se adaugă pastele scurse și se amestecă. La nevoie, se sărează. După care, evident se mănâncă. Dacă mă întrebați pe mine, îi lipsea puțin morcov, dar a fost foarte bun și fără.