Ce poți face cu două ouă (4): ședință foto de zece minute (omletă cu păstârnac și ciuperci)

wpid-img_20150131_094938.jpg

Cum  îți dai seama că ți-ai făcut blog culinar în loc de caiet de rețete pentru prietenii care te-au înnebunit, pe rând, zilnic, timp de vreo două luni cu întrebări despre cum faci aia sau ailaltă? Simplu. Faci o mâncare care durează zece minute și o puțulești încă zece pentru fotografii. Așadar, ce am fabricat și mâncat călduț, din cauza ședinței foto? O omletă. Din următoarele ingrediente:

  • 2 ouă
  • 2-3 linguri de ulei
  • 1 pumnișor delicat de păstârnac tăiat chibrițele (julienne)
  • 2 ciuperci de pășune (champignon) mici sau una mare, felii
  • sare, piper

Fabricațiune:

Încingem tigaia. Turnăm uleiul. Lăsăm să se încingă. Aruncăm păstârnacul și ciupercile-n tigaie. Spargem și batem ouăle. Dacă s-au rumenit chibrițelele de păstârnac și felioarele de ciuperci, turnăm ouăle bătute peste ele. Lăsăm să se desprindă de pe margini și tot ridicând câte puțin marginile, lăsăm să se scurgă compoziția lichidă pe dedesubt (pentru că nu avem tigaie specială de omletă, și nici spatulă deosebită). Când a mai rămas un milimetru de ou semi-închegat pe deasupra, ori punem capac, ori întoarcem omleta (cu metoda farfuriei*, de exemplu) și oprim focul. Ori o lăsăm așa, dacă nu suntem bucătarul leneș.

După asta, o scoatem pe o farfurie, o mutăm pe alta, că nu era cu fațada comercială în direcția bună, scoatem cutia cu salată de sfeclă din frigider, turnăm sfecla pe farfurie, nu ne place, ștergem farfuria, scoatem frunza de salată din frigider, rearanjăm, fotografiem din minimum trei unghiuri.

Și apoi, cu poftă bună, mâncăm, deși s-a răcit oleacă.


* punem o farfurie peste omletă, răsturnăm omleta, și o glisăm din nou, cu fața în jos, în tigaie.

Anunțuri

Zamă de șelătuțe – noi amintiri din copilărie

Zama asta tare nu-mi plăcea în copilărie. N-aveam eu nicio treabă cu gustul, mă enervau, ca pe orice copil (din câți am cunoscut eu, bineînțeles), frunzele înmuiate care mi se lipeau de dinți, limbă și cerul gurii.
Și-acum, om mare la sfat și tot mic la stat, am ajuns să caut șelătuțe pe unde nici cu gândul nu gândești. Prin parcul central, adică. Auzisem eu de la o cofăriță, din piață, că e plin parcul de ele. Și-avea dreptate. Așa că plimbarea cu bârfe de seară s-a lăsat cu vreun pumn și jumătate de amintiri.
În afară de mama, care-a preluat rețeta de la soacră-sa, n-o mai face nimeni din câți am cunoscut așa, simplă, chioară și de post. Dacă nu o îmbunătățești, ca mine, cu un ou poșat, sau ca alții cu omletă tăiată fâșii sau zdrențe de ou ori razalăi, sau dacă n-o acrești cu jintuială.
Dar să nu stăm, că oricum durează o jumătate de oră, pe ceas.

Ingrediente:
1 grămăjoară de șelătuțe (așa se vând pe-aici) pe cap de mesean
1/2 l de apă pe cap de mesean
1 legătură de usturoi verde (sau mai mult, dacă vă place usturoiul)
2 linguri de ulei
sare, oțet

Mai întâi, spălați șelătuțele (untișor, sălățică de pădure, calculțe). Eu, de obicei, le spăl în două-trei ape și le scot din apă, ca să rămână pământul pe fundul castronului.
Tocați cozile de usturoi, căliți-le jumătate de minut și adăugați șelătuțele spălate și scurse de apă. Căliți încă vreo jumătate de minut.
Turnați apa peste ele și lăsați-le să fiarbă, după ce au dat în clocot, încă vreo 5 minute. Sărați, acriți cu ce-aveți (oțet, în cazul de față) după gustul propriu. Dacă nu e post, adăugați câteva linguri de smântână.

Spaima bucătarului leneș: omleta

Una din cele mai mari spaime culinare ale mele e omleta. De aia prefer să fac papară. Instrucțiuni mai detaliate și istețe găsiți la celebrități. Varianta mea e una de înfrângere a spaimei, după cum urmează:

wp-1489478323872.jpg

Ingrediente
(pe cap de mesean):
1-2 ouă, după cât sunteți de flămânzi
1/2 morcov (făcut tăieței cu instrumentul de curățat cartofi)
țelină, dacă vă place, cam tot cât morcov, făcută și ea tăieței
50 g brânză, de orice fel, dar ideal ar fi să se topească
1-2 linguri de ulei
sare, piper

Punem tigaia la încălzit, turnăm uleiul, prăjim morcovul și țelina.
Între timp, pentru că suntem eficienți, ca orice leneș care se respectă, batem ouăle cu sarea și piperul.
Dacă morcovii și țelina s-au rumenit (caramelizat, dacă suntem mai snobișori), turnăm ouăle bătute bine peste ele. Ședem cuminți lângă tigaie până când marginea „plăcintei” începe să se desprindă de marginea tigăii, iar amestecul e lichid doar pe o grosime de 1 mm, deasupra și în mijloc (2-4 minute la foc mediu spre mare). Din momentul ăsta avem două opțiuni: dacă avem un capac suficient de mare ca să acopere tigaia, reducem focul și acoperim tigaia cu el cam 1 minut, ca să se închege deasupra, iar dacă nu, luăm 1-2 palete (în funcție de neîndemânare) și întoarcem omleta pe partea cealaltă. Dacă aveți o tigaie bună, puteți să opriți focul după ce ați întors-o. În principiu, tigaia păstrează suficientă căldură ca să se prăjească și milimetrul de ou semi-închegat rămas.
Scoatem omleta pe farfurie, presărăm jumătate din ea cu brânză, o îndoim în două și o mâncăm cu poftă bună, ceea ce vă doresc și domniilor voastre.