Arhive etichetă: limba fiarta

Cum se alintă leneșii: pseudo-pelmeni cu aluat de colțunași autohtoni și formă de tortellini

Publicat pe de
Răspunde

Eh, vin momente din alea în care, oricât ți-ar plăcea să traduci (și traducerile ie viața mea, la propriu și la figurat), îți vine să dai cu computerul de toți pereții, când înșiri aceleași trei atribute în altă ordine a mia oară. Și te apuci de spălat vase (bleah) și de făcut mâncăruri care îți iau mai mult de jumătate de ceas, ca să fii sigură că nu trebuie să te întorci degrabă la marketingheză.

Paranteză cu notă pentru copywriteri și marketingi:
Dacă ai un produs cu adevărat inovator, laudă-l cât poți și cât mai frumos.
Dacă vinzi cuie, scoabe și piroane (nu e ăsta produsul, dar e la fel de obișnuit), apoi toți știm la ce se folosesc, și ne interesează să nu se îndoaie când dăm cu ciocanul, să intre în perete și să țină ce au de ținut.
Cu cât îi pui mai multe floricele de genul „perfect adaptat pentru pereți din beton armat, compactat prin vibrații sau pentru pereți de cărămidă executată manual sau industrial” cu atât mai mari sunt șansele să mă duc la unul la fel de bun sau mai slăbuț, care îmi zice doar la ce i-s bune cuiele, scoabele și piroanele.

Acestea fiind zise, înapoi la colțunașii noștri.

Care, să v-o spun pe aia dreaptă, nu-s nu știu ce mare filosofie. Sunt colțunași rusești, iar bucătăria rusească nu e faimoasă pentru rafinamente decât când e vorba de pită neagră. Și din ea, nu le duc dorul decât pitelor negre și foarte negre, untului la chil din piața de la gara Kievskaia și zișilor pelmeni. Care, dacă e să fiu sinceră, sunt un fel de verișoare perișoare în aluat, rudă bună cu colțunașii, ravioli și mama minunii mai știe ce alte lucruri de genul ăsta. De ce îmi plac, habar n-am. Dar îmi plac de mă usc de pe picioare. 

De ce-s ăștia pseudo-pelmeni? Păi pentru că n-am vrut să încerc rețetă nouă de aluat, și am reluat-o pe aia de la tanti Silvia (Jurcovan, biblia mea gastronomică). Așadar, am făcut o fuziune de basses cuisines russe et roumaine și a ieșit bine. Foarte bine.

Din cam jumătate de kilo de carne tocată de porc și vită, am făcut în chopper (și de lene, și pentru că era tocată cam mare) un amestec cu ceapă, oleacă de cimbru (ăsta nu corespunde tradiției, fi-v-ar spurcăciunea aia de mărar să vă fie de nas, că am căutat cimbru de mi-a ieșit pe ochi prin Moscova), sare și piper (mult, că dacă nu-s pipărați, din punctul meu de vedere, nu există). Din ce mi

Am reluat rețeta de aluat de colțunași, mi-am dat seama că forma de tortellini e foarte ușor de făcut dacă nu s-a uscat aluatul prea tare, și m-am ales cu un vis împlinit.

Mă îndop de două zile cu ei, deocamdată în leveșa de limbă de vită (rețeta e aceeași ca pentru leveșa obișnuită, sub condiția să fi spălat bine de tot limba de vită și să o fi frecat cu sare și cu ce mai știți voi că se curăță și să fi pus morcovii, petrinjeii și țelera abia după ce a fiert limba în apă cu sare vreun ceas bun). Mai încolo am să-i ung cu unt și, dacă ies din casă, cu smântână grasă.

Ceea ce vă doresc și domniilor dumneavoastră. Și să vă fie de bine, că mie mi-a fost.

Marțolea de sâmbătă. Cu tarhon.

Publicat pe de
Răspunde

Pe când credeai că ai pățit tot ce se putea păți în bucătărie, Marțolea lovește din nou. Și nu doar marțea, evident că nu. Și dacă credeai că bucata de carne din supă (limbă în zamă de tarhon, în cazul de față) nu se poate prinde de fundul oalei, te-ai înșelat.

wpid-dsc_0237.jpg

Ba da, se poate. Zama a supraviețuit, bucătarul leneș a râs de sine însăși, și vă poftește să râdeți și voi.

Să vă fie de bine, că mie mi-a fost.

2 în 1: limbă fiartă și zamă de tarhon plus încă 1, cu ragu

Publicat pe de
1

Reiau: sunt cea mai mare leneșă. Prin urmare, orice fel de supă-zamă-ciorbă e mâncarea ideală, pentru ca nu are nevoie de supraveghere.

wpid-wp-1445927660945.jpg

Ingrediente pentru 2-3 persoane:

  • 3-4 morcovi
  • 1 pătrunjel
  • 1 țelină mică de tot (opțional)
  • 2 bucăți limbă de porc (sau 3, dacă doriți să vă rămână și de făcut cubulețe în zamă)
  • 1 legătură de tarhon sau, dacă sunteți ardeleni, un smoc bun de tarhon de la conservă, de la vreo tanti din piață, dacă nu aveți de la mama de-acasă (eu îl prefer pe ăsta, că mi se pare mai aromat)
  • un pumn mic, de-al meu, de orez. Baschetbaliștii să pună cu pumnul nevestei.
  • 1-2 gălbenușuri de ou
  • 200 ml smântână (grasă)
  • sare, piper
  • vreo 3 l de apa (într-o oală care să-i încapă, și să mai lase loc și pentru ingrediente)

La comun, zama și limba fiartă:

Puneți apa la fiert. Curățați si spălați zarzavatul. Dați zarzavatul pe răzătoare (dacă sunteți leneși ca mine) sau faceți-l bucățele în orice formă doriți (rondele, cubulețe fâșiuțe). Spălați limba (porcului, evident). Când fierbe apa, puneți mai întâi limba la fiert, urmată de zarzavat, când reîncepe să fiarbă. Lăsați în continuare la fiert, la foc mediu (ca să nu dea spuma pe-afara), până când fâșii din bucata cu carne puțin mai grasă de sub limba propriu-zisă pot fi desprinse ușor.

Scoateți limba și lăsați-o la răcit. Vă spun după aia ce fac eu cu ea.

Zama (continuare):

Mărunțiți (sau nu, în funcție de nivelul de lene) tarhonul și puneți-l în zamă. Adăugați și pumnișorul de orez (se pot pune și paste mai mititele, dacă vă poftește inima, dar eu așa am învățat de-acasă).

Lăsați să se răcească puțin și purcedeți la înălbit zama cu ou și smântână, astfel: separați albușul de gălbenuș, amestecați gălbenușul cu smântâna, bine de tot. După ce s-au amestecat, turnați treptat câte puțină zamă, ca să se egalizeze temperatura și ca oul să nu se strângă în momentul în care turnați amestecul în zamă. Când simțiți că amestecul s-a încălzit cât de cât, turnați-l în zamă și amestecați repede-repede.

Dacă ați cumpărat 1 bucată limbă de porc în plus, curățați-o de pieliță, tăiați-o cubulețe și adăugați-o în zamă.

Limba fiartă (continuare):

Metode sunt multe. Eu prefer sandviciuri cu limbă fiartă tăiată în felii subțiri, cu muștar si sos worchestershire (pffffff ce nume lung și se citește woostershire, ca să te încurce și mai mult) sau cu un sos chili chinezesc sau sos tartar (nu vă mai spun cum se face, că se găsește în toate colțurile și are la bază o maioneză), pe pâine neagră sau cu semințe sau în lipie și cu castraveciori murați de mama mea.

+1:

Dacă nu vreți zamă, puteți face un ragut a la mama mea, fierbând cele de mai sus în mai puțină apă, întregi, adăugând o ceapă mică la ingrediente și, la sfârșit, ceva bulion, după gust. Când a fiert limba, lăsați lichidul să scadă destul de mult, scoateți limba la răcit si curățat, iar până se răcește, dați zarzavatul, apa rămasă în oală și ceapa prin sită sau, fiindcă sunteți leneși bine echipați, prin blender, adăugați bulionul, ceva măsline fără sâmburi (eu cumpăr din cele tăiate pentru sosuri), sare si piper dacă mai e nevoie și turnați sosul peste limba fiartă și tăiată în felii mai groase. Mai fierbeți 5 minute și mâncați cu piure de cartofi sau (deși mie nu-mi place deloc) cu macaroane de ce fel doriți, da’ să fie din cele scurte.