Marțolea de vineri: supa de piper

Sau cum să te faci singur să plângi. 

Sub formă de supă fiartă cuminte cât ai stat la o vorbă cu cumnată-ta la mall, troznită cu 2 linguri de piper peste ardei iute în bolul cu instănței și rasol. 

Am încercat, am strecurat, am diluat. Nu mai știu dacă mi-a luat gura foc sau mi-au amorțit buzele. Voi să nu faceți ca mine, da?

Anunțuri

Marțolea și răceala

image

Leneșii, care-s, de fapt, hiperactivi, când au insomnii pe bază de guturai, își caută de lucru până la 9 când se deschide farmacia. Și fac pită pentru leneși bolnăviori, irlandeză și rapidă.

Doar că le-a ieșit, involuntar, de regim, că au uitat să pună sare.

Leveşa de ridicat din boală, cu supliment de ardei iute, în schimb, pare să iasă nițel sărată, că nu facem decât involuntar economii la sare.

Găluștiada de toamnă, cu amintiri din copilărie

Iacă am făcut prima tură de găluște după câteva luni, că s-au făcut și rădăcinoasele bătrâne, numa bune pentru leveșă. Găina s-a transformat în limbă (de vită), iar găluștele mi-au ieșit ca de obicei, perfecte pentru mine.

Dar, cu ocazia discuțiilor despre ele, mi-am amintit cum le făcea bunica, măsurate, din două ouă mari și o ceașcă de cafea cu lapte, albă cu buline roșii, plină cu griș, în care așeza gălbenușurile în juma’ de coajă, să nu curgă.

Și cum, la prima mea tentativă de găluște, sub atenta supraveghere a bunicii, că era sărbătoare mare (din aia care nu trece fără leveșă, că vine sfârșitul lumii în Ardeal), au venit să cânte niște domni ceterași mai bruneți, că mai veneau prin sate și mergeau pe la casele mai acătării…

Domnișoară (aveam vreo 12 ani, eram cu vreo 5 cm mai scundă decât acum, când tot de la copii mă îmbrac), lăsați mâna moale și bateți mai de sus, ascultați-mă pe mine, că am fost și bucătar.

S-a băgat definitiv la tărtăcuță (cred că a fost primul om care mi-a zis dumneavoastră), la un loc cu lecția bunicii și, în afară prima tentativă de după vreo 15 ani, când mi-au ieșit niște gloanțe din cauză de prea mult griș, am rămas imbatabilă. Bat albușurile cu furculița de stau băț, și rețeta v-am dat-o deja, nu mai e cazul să o repet.

Cea mai leneșă mâncare: leveșă cu găluște

Supă limpede cu găluște, carevasăzică. Bucătarul leneș vă lămurește aici despre diferența dintre leveșă și zamă.

wpid-wp-1415878877678.jpeg

Moșu’ Remus avea dreptate, găluștele-s mâncarea gospodinei leneșe. E drept, de pe vremea când nu erau tăieței la pungă… Da’ nu vă împiedică nimic să puneți și din ăia
cum se procedează ca să nu vă alegeți cu o tocană de tăieței, mai încolo). Cât despre lenea asociată producției propriu-zise, ţin să vă informez că avantajele sunt următoarele:
  • efortul este minim, adică necesita spălarea cărnii și curățatul și spălatul zarzavatului
  • se fierbe la foc foarte mic, adică nu dă în foc, nu murdărește aragazul, nu se arde
  • producția găluștelor durează maximum 20 de minute, fără timpul de fierbere de încă 10 (maximum)

Dezavantajul unic este că:

  • fiartă cumsecade, la focul cel mai mic-mititel, ca să rămână limpede, o astfel de supă stă pe aragaz vreo 3 ore

Recipiente

  • 1 oală mare, de 4-5 l.
  • 1 oală mai mică, în care să strecurați supa și să fierbeți găluștele.

O NOTĂ: se recomanda ca în oala pentru supa asta sa nu fierbeți niciodată nimic altceva în afara de apă, sau, în orice caz, nici un fel de mâncare cu aromă puternica, ciorbe, zemuri și alte borșuri.

Ingrediente pentru supă (pentru o oală mare, de 4-5 l):

  • 1 găină sau 1 cocoș de curte, dezmembrate (zicala cu găina bătrână și zama bună e adevărată până aici).

sau

  • 3-4 (după posibilitățile buzunarului) bucăți de rasol sau piept de vită cu os, da’ mai bine 4 
  • 5-6 morcovi, mai mărișori și adulți, nu din cei de primăvară (de aici zicala de mai sus nu se mai aplică)
  • 2-3 pătrunjei, tot maturi 
  • 1 țelină medie, tot de toamnă

Puneți apa la fiert (până dă în clocot, poate fi și la foc mare). Între timp, spălați carnea, curățați legumele și spălați-le și pe ele. Când apa dă în clocot, reduceți focul cat de mult posibil. Puneți carnea, sarea, piperul boabe (unii pun și o foaie de dafin și o ceapă, după care nu mă omor) în oală și așteptați să dea din nou în clocot. În acest moment, adăugați zarzavatul. Puneți capacul, așa, mai pe-o ureche sau, dacă aveți capac cu ventil, puneți-l drept.

De aici, datorită timpului lung de fierbere, puteți să vă faceți de cap, în orice fel doriți, fără griji, ca nu se arde, vreo 3-4 ore. Dacă nu vi se pare suficient de concentrată, fierbeți-o o perioadă fără capac.

Lăsați supa să fiarbă până când începe carnea sa se desprindă de pe oase. Dacă mai e nevoie, adăugați sare. Strecurați supa printr-o sită deasă, în altă oală.

ALTĂ NOTĂ: dacă vă dorește sufletul și o salată de boeuf din zarzavatul  și carnea din supă, scoateți zarzavatul puțin înainte de ce ziceam mai sus, ca să nu se facă terci. O a doua mâncare de genul 2 în 1 poate fi o supă-cremă din zarzavat, prin pasarea zarzavatului, adăugarea unei cantități oarecare de supă pentru subțiere  și asezonarea cu ce vă dorește sufletul. Eu pun bulion și puțin piper.

Ingredientele pentru găluște:
  • 1-2 ouă, în funcție de cantitatea de supa strecurată
  • gris, ochiometric

wpid-dsc_0083.jpg

Separați  albușul de gălbenuș. bateți albușul cu furculița (adăugați o pișcătură de sare) până se întărește. Adăugați gălbenușurile prin răsturnare. Adăugați grisul pana când amestecul este tărișor  și se desprinde  ușor de pe bol.

Cu o lingură  înmuiată în supa care clocotește (este esențial sa clocotească, aşa că dați supa strecurată  înapoi la foc imediat), formați găluștele  și puneți-le în supa.

Dacă aveți fidea din pungă, e de evitat sa o fierbeți în supa pentru că, având ea prea multă făină, s-ar putea să vă alegeți cu o tocană. Fierbeți fideaua separat, în apa cu sare, spălați-o și puneți-o abia apoi în supa strecurată. Puteți să aplicați același procedeu și pentru galuste, dacă vine soacra în vizita, pentru că nu rămân firimituri de găluşte prin supă.