Nu știu cum v-ați izolat voi, dar, exceptând munca de-acasă cu care am avut timp mai bine de zece ani să mă obișnuiesc, eu am avut și zile cu mintea ceva mai în pioneze. În care, pe lângă că (în sfârrrrșiiiiit) mi-am redescoperit plăcerea de a improviza în bucătărie, m-au scos din învârtitul ca leul în cușcă familia și prietenii. Și rețetele lor. Așa că, pentru prima dată-n viață, am ajuns să fac din cap în coadă ouă roșii (în videoconferință cu mama și nepoata, urmată de alta cu prietena din Bruxelles), sarmale și zamă de măcriș (fără miel, că nu s-au aliniat planetele).

Și, în timp ce ne izolam, că aia e, viața nu e întotdeauna parfum de roze, a apărut parfumul de sparanghel, pe care, dacă s-ar găsi vreo metodă, l-aș mânca și la desert când e în sezon.

Așadar, pentru o tartă cu sparanghel semi-improvizată, se iau următoarele: o prietenă din alt oraș, o rețetă găsită și testată de ea (pe care v-o arată aici, în engleză, și e mai Brâncuși, nu Pollock ca a mea), se completează cu o șuetă și se purcede la adaptare pe bază de ce-aveam prin frigider:

100 ml smântână dulce și 2 linguri smântână grasă în loc de 240 ml smântână dulce (1 cup, aprox. 240 ml)
1 ou mediu și 1 ou mic (de casă) în loc de 1 ou mare, din care 1/2 ou mic și bătut bine s-a păstrat pentru uns foietajul pe margini
brânză de burduf maturată în loc de brânză de capră, vreo 100 g
ciuperci călite rămase de la altă cină (cu ceapă, usturoi, morcov, vin și oregano)
1/2 legătură de sparanghel bun și proaspăt și dulce
1 foaie de foietaj congelat (dezghețat)

Se amestecă oul cu brânza și ciupercile până se fac un fel de pastă. Se adaugă smântâna și se bate cu un tel.

Se întinde foaia pe tavă și, cu un cuțit foarte ascuțit, un cutter sau o lamă de ras (eu din asta am, pentru decorat pâinea cu tăieturi), se crestează, până pe la mijlocul grosimii, la 1 cm de margine. Se toarnă cu grijă amestecul în mijlocul foii, se intră în panică pentru că umplutura pare cam lichidă, se face barieră din vârfuri de sparanghel. Se realizează că nu s-a pus sare și piper și se pun pe deasupra. Se dă la cuptor, vreo 30 de minute la 180 de grade, până arată ca-n poză.

Se face poză, se gustă, se laudă rețeta, se cade de acord că e absolut mi-nu-na-tă.

Gata, încercați și voi. Dacă nu vă place sparanghelul, cu ce aveți prin casă, combinația de ou și smântână dulce rămâne cam aceeași.