1 dovlecel verde de vreo 30 cm lungime, cu semințele scoase, 5 cm de morcov, 2 ouă, 50 g șvaițer, vreo 4 linguri de făină, sare, piper, cimbru uscat.
Sărat dovlecelul ras, lăsat până razi restul, stors, amestecat. Bătut ouăle, turnat peste dovlecel, adăugat treptat făina. Modelat cu mâinile înfăinate (deloc distractiv). Prăjit. Halit. Cu sos de iaurt cu usturoi, sare și ulei.
Gata.
Te trezești cu dosu-n sus. Te speli pe ochi, bei cafea, mai bei o cafea, te îmbraci și pleci cu prietenii la piața de producători de la Sala Sporturilor. Prin mască, tragi pe nas aromă de cimbru și mărar, peste ea caști gura la ce se mai găsește, te duci la văru-tău după roșii, și mai cumperi vinete, mere de vară, prune și ingredientele pentru dulceață de sâmburei (vișine, zmeură, coacăze roșii).
Și o salată creață și sfeclă roșie dulce și fragedă, din care ai să comiți o improvizație, cu vinegretă din muștar, oțet de gutui, gem de zmeură, un vârf de sare și ulei presat la rece (tot de la piață, de acum două săptămâni).
Te întorci acasă, o suni pe maman să îi ceri rețeta de dulceață, speli și pregătești fructele, și le dai la frigider cu un pic de zahăr, până mâine. Încet și cu treabă bună.
Speli restul vegetalelor, le lași la uscat, mai citești una-alta, scoți juma de pui din frigider și untul cu cozi de usturoi din congelator. Stai să ajungă puiul la temperatura bucătăriei și să se înmoaie untul. Bagi untul pe sub pielea puiului, îl sărezi și-l dai la cuptor. Și mai ai o improvizație.
Mai lenevești un pic și pe când e aproape gata puiul, faci 4 cartofiori noi (de la aceeași piață) cubulețe mici. Scoți puiul, îl lași la hodină și torni zeama lui într-o tigaie, cu cartofii. Îi fierbi înăbușit și, când sunt gata, le mai dai un praf de piper și un pic mai mult pătrunjel (da, tot de la piață, v-am înnebunit cu ea, știu). Și-i gata și a treia.
Faci o poză și te minunezi de ce bunătăți ti-au ieșit. Gata.
Iei 2 morcovi, 1 sfert de țelină mică, 4 cepe verzi mici, 2 căței de usturoi, 1 pahar de vin alb, ceva unt, cimbru și sare.
Toci mărunt ceapa, usturoiul, morcovii și țelina, arunci niște sare și cimbru peste ele, mai amesteci o dată-n oală, adaugi vinul, fierbi până se evaporă alcoolul și adaugi apă fierbinte și linte. Fierbi până se înmoaie lintea (vreo 20-30 de minute), spumuiești dacă trebuie, mai pui sare dacă vrei, oprești focul, pui în farfurie și mănânci.
Ai juma’ de verzișoară, nu verde, ci roșie, care e, de fapt, mov și lasă zeamă turcoaz.
Ai juma’ de conservă de mazăre, pentru că restul l-ai halit, ca obsedata, cu lingura, direct din cutie (și ți-ai amintit că te-ai întrebat vreo trei ani lungi ce ambalajele lui fasole se fac din oțel, până te-a pocnit revelația clătind, pre-reciclare, o conservă).
Ai ceva jambon.
Toci varza, o condimentezi cu sare* cu piper roz rămasă de la altceva, o lași deoparte și, între timp, cubulizezi** jambonul, arunci mazărea (fără zeamă) peste cele de mai sus, amesteci și dai la cuptor (180°C) până se înmoaie varza.
––––––––-
* grijă la sare, varza scade mult, nu sări calul când condimentezi
** cuvânt inexistent, dar sunt filoloagă, îmi dau voie
Se dau 200 g de carne de porc tocată cu satârul, pentru că leneșii-s obsedați de cuțite și au satâr, na! În plus, vreo 10 capere în oțet mărunțite, juma de ardei iute în saramură, tocat și el, și o linguriță de dulceață de ardei iuți. Plus sare și piper după gust (al vostru, heitări mici, știți voi care sunteți).
Se frământă toată distracția asta până vi se pare că se ține laolaltă, se fac două chifteloaie plate și cu un buric la mijloc, ca să nu se umfle când se strâng, se dau în tigaia de fontă încinsă și se mănâncă cu castraveți murați în saramură din borcanul de testare. Care-s mi-nu-naaaaați!
Se iau niște foi de orez cu preț redus. Se studiază internetul și conținutul frigiderului. Se descoperă ceva morcov, broccoli, ardei iute și varză roșie. Se sotează repejor la foc mare. Se adaugă sos de soia și dulceață de ardei iuți. Se înmoaie foile una câte una în apă rece, se decide că farfuria cu apă e prea mică și se trece la castron. Se fac sarmale, se pun în tavă, se ung cu puțin ulei și se comite sacrilegiul suprem: se dau 15′ la cuptor (220°), deși, în ciuda a ce scrie pe pungă, foile astea-s se mănâncă doar înmuiate și umplute cu crudități. Mmmmmmm.
Se iau câte paste de orice fel au mai rămas printr-un colț de dulap. Se fierb în apă cu sare, la care se adaugă, pentru că erau lângă paste, vreo 5 felii hribi deshidratați. Se scoate din frigider un borcan de pesto roșu, versiunea de magazin. Se scoate din sacoșă o cutie de cremă de telemea.
Se scurg pastele fierte, se aruncă pesto pe fundul oalei, se adaugă pastele și telemeaua, se gustă. Se face o poză, se mănâncă și se scrie rețeta. A fost rapid și bun. Gata.
Cum faci accidental reducție de vin roșu cu dulceață de portocale? Foaaaarte simplu, din neatenție.
Mai întâi gătești ficatul în tigaia de fontă cu maximum 1 lingură de ulei, apoi stingi tigaia cu 1 pahar de vin roșu și 1 linguriță de dulceață de portocale și cât ai sărat și piperat ficatul, zbang, ai uitat cât e de încinsă tigaia și aproape ai ars zeama. N-ai ars-o, dar ai făcut reducție accidentală la foc mare, absolut nerecomandabil.
Pe principiul pui nu pui și mănânci ce pui, iubite holtei, ouă nu pui, că n-ai. Dar îi dai fetei supă de detox. Sau nu, dacă pui și-un sandviș cald cu brânză maturată pe lângă ea.
Iei 1 roșie cât un pumn de femeie finuță (vreo 250 g), 2 castraveți cu semințele scoase, unul pentru gazpacho, altul, cubulețe, pentru ornat, ulei de măsline, sare, piper, usturoi, busuioc, oregano și ceva brânză tare, maturată și rasă, după gust. Iei blenderul ăla de tip băț și faci roșia și unul din castraveți praf, după ce le-ai hăcuit puțin, evident. Adaugi condimentele. Dai la frigider. Faci un sandviș, torni supa-ntr-o cană și-o ornezi cu cubulețele de castravete. Felicitări, ai făcut o fată fericită. Dacă ești ușor masochist și vrei și tu, dublezi cantitățile.
Evident că acesta e gazpacho à la moi, rețete clasice se găsesc pe net.
PS: dacă nu te-apuci de ea berbecește, ca mine, și nu trebuie să cauți prin frigider și dulapuri, durează cam 5 minute toată distracția, minus sandvișul cald.
Așadar, se dau niște creste ungurești, măsurate ochiometric, 1 dovlecel mic și fraged, vreo 5 felii de roșii uscate în ulei, 2 linguri de ulei de la roșii, și 1 cutie de cremă de telemea de la Napolact.
Până fierbe apa de paste, se face dovlecelul bine spălat tăiței cu scula de curățat cartofi. Se călește în uleiul de la roșii. Se pipărează și ardeiază iute. Când sunt fierte crestele, se aruncă peste dovlecel crema de telemea și roșiile mărunțite, se amestecă, se adaugă pastele scurse și se amestecă. La nevoie, se sărează. După care, evident se mănâncă. Dacă mă întrebați pe mine, îi lipsea puțin morcov, dar a fost foarte bun și fără.
Ghidul bucătarului leneș 