Ce poți face cu 2 ouă (8): pită-n bundiță

Să presupunem, dragă holteiule, că ai fost la 1 bere cu băieții  (bineînțeles că nu mai multe). Acum ți-e sete, deși credeai că berea hidratează, ești fotofob și te cam strânge cutia craniană. Și crăpi de foame.

Iar în frigider ai două ouă pe care le bați pentru papară. Și când te uiți mai bine, pita e cam tare, pentru că, fiind băiat mare, nu ai ascultat-o pe maică-ta, și nu ai băgat-o înapoi în pungă, că știi tu mai bine.

Ce te faci? De ieșit din casă nici nu poate fi vorba, că aseară ți-ai pierdut și ochelarii de soare. Și e cam senin și luminos pe-afară.

Păi e simplu. Dacă nu ai cumpărat pâine feliată, o feliezi. Grijă la degete… Iei o tigaie. Iei niște ulei cumpărat de maică-ta când a fost în inspecție. Il torni în tigaie. Până se încinge, îmbraci tricoul de meșterit la mașină, ca să nu îți faci tratament cu ulei fierbinte la covorașul de pe piept. Dai pita prin ouăle bătute și o pui cu grijă și o furculiță în tigaie. După ce e rumenă pe o față, o întorci pe cealaltă. O scoți și o mănânci*.

* tot procesul durează mai puțin decât îți ia să citești ce am scris. 

Ce poți face cu două ouă (4): ședință foto de zece minute (omletă cu păstârnac și ciuperci)

wpid-img_20150131_094938.jpg

Cum  îți dai seama că ți-ai făcut blog culinar în loc de caiet de rețete pentru prietenii care te-au înnebunit, pe rând, zilnic, timp de vreo două luni cu întrebări despre cum faci aia sau ailaltă? Simplu. Faci o mâncare care durează zece minute și o puțulești încă zece pentru fotografii. Așadar, ce am fabricat și mâncat călduț, din cauza ședinței foto? O omletă. Din următoarele ingrediente:

  • 2 ouă
  • 2-3 linguri de ulei
  • 1 pumnișor delicat de păstârnac tăiat chibrițele (julienne)
  • 2 ciuperci de pășune (champignon) mici sau una mare, felii
  • sare, piper

Fabricațiune:

Încingem tigaia. Turnăm uleiul. Lăsăm să se încingă. Aruncăm păstârnacul și ciupercile-n tigaie. Spargem și batem ouăle. Dacă s-au rumenit chibrițelele de păstârnac și felioarele de ciuperci, turnăm ouăle bătute peste ele. Lăsăm să se desprindă de pe margini și tot ridicând câte puțin marginile, lăsăm să se scurgă compoziția lichidă pe dedesubt (pentru că nu avem tigaie specială de omletă, și nici spatulă deosebită). Când a mai rămas un milimetru de ou semi-închegat pe deasupra, ori punem capac, ori întoarcem omleta (cu metoda farfuriei*, de exemplu) și oprim focul. Ori o lăsăm așa, dacă nu suntem bucătarul leneș.

După asta, o scoatem pe o farfurie, o mutăm pe alta, că nu era cu fațada comercială în direcția bună, scoatem cutia cu salată de sfeclă din frigider, turnăm sfecla pe farfurie, nu ne place, ștergem farfuria, scoatem frunza de salată din frigider, rearanjăm, fotografiem din minimum trei unghiuri.

Și apoi, cu poftă bună, mâncăm, deși s-a răcit oleacă.


* punem o farfurie peste omletă, răsturnăm omleta, și o glisăm din nou, cu fața în jos, în tigaie.