Cum n-am pus coada la lingură (4): o cană de cartofi prăjiți prin coacere

Gluma cu cana se cam întinde, din câte bag de seamă. Pentru o doză suplimentară de hlizeală, hai să punem și coada la lingură și să inventăm roata. Sub formă de cartofi prăjiți, dar neprăjiți.

Se iau câți cartofi aveți, roșii, albi, mov, rotunzi, lunguieți, puțuliști. De care aveți, pe scurt. Se curăță sau nu se curăță de coajă (dar dacă nu-i curățați, spălați-i bine cu o spălătoare de sârmă, dar din plastic. Se taie ca pentru prăjit. Se stropesc cu puțin ulei, tot de care-aveți. Sau cu unt topit, sau cu untură topită de ce vreți voi. Se condimentează cu ce vă place (eu una cu sare și piper – musai, chimion sau provensale – opțional). Se dau la cuptor la 180 de grade, așezați într-un singur strat, într-o tavă care să îi cuprindă. Se coc până se rumenesc.

Se pun în ce fel cană vă place mai mult. Se pornește televizorul, se halesc cartofii cu ochii-n ochii lui Alan Rickman sau Jean Reno, dacă sunteți bucătar leneș.

Să vă fie de bine, că mie mi-a fost.

Reclame

Întoarcerea fleicii

Fleică, ori așa, ori pe dincolo

Fleică, ori așa, ori pe dincolo

Fiindcă bucătarul leneș trece printr-o perioadă ușor obsesivă și, pe deasupra, toată pregătirea preliminară durează 5 minute, cu spălatul cartofilor cu tot, zisul bucătar leneș vă prezintă:

Ingrediente:
fleică (cunoscută și sub numele de piept fără os prin unele măcelării), cu șoricul pe dânsa
cartofi roșii, medii spre mici
sos Worchestershire 
sare, piper, chimen măcinat

pentru rezultatul prezentat, fleica, bucată întreagă, a fost dată prin sos, sărată, pipărată și închimenată.
a fost proptită deasupra unei tăvi, pe instalația prezentată aici, iar lângă tavă s-au dat la copt cartofii, vreo 30-40 de minute. timpul de coacere e orientativ, pentru că variază în funcție de cantitatea de fleică.

Amintiri din copilărie: picioci coapte

Cum de-am uitat? Habar nu am… Trebuia să se facă iarnă zdravănă.

Se iau piciocile/perele de pământ/peruștele/barabulele/cartoafele și se spală bine-bine-bine, dacă vă place sa le mâncați cu coajă cu tot, ca și mie. O soluție e să folosiți o drăcie din aia de frecat tigăi din plastic (arată ca spălătoarea din sârmă, doar că e din plastic). Foarte utilă la casa omului, mă jur pe pompița de detergent încorporată în chiuvetă.

Se dau la cuptorul încălzit bine (4-5 la gaz, 180-200 grade la electricitate) și se așteaptă cu ceva răbdare, în funcție de mărimea ziselor cartoafe, până sunt gata și se fac terci la cea mai mica apăsare,  iar coaja e puțin crocantă. Ca să nu aștept prea mult, eu folosesc cartofi mici, din aia ziși ‘de dat la porci’, care-s gata în circa juma’ de ceas.

Recomand călduros a se manca unși cu unt și presărați cu sare, iar pentru a aluneca mai ușor pe gat, cu moare de curechi sau, pentru urechi mai delicate, zamă de varză murată.