Arhive etichetă: sparanghel

Sparanghel, prietenește și semi-improvizat

Publicat pe de
Răspunde

Nu știu cum v-ați izolat voi, dar, exceptând munca de-acasă cu care am avut timp mai bine de zece ani să mă obișnuiesc, eu am avut și zile cu mintea ceva mai în pioneze. În care, pe lângă că (în sfârrrrșiiiiit) mi-am redescoperit plăcerea de a improviza în bucătărie, m-au scos din învârtitul ca leul în cușcă familia și prietenii. Și rețetele lor. Așa că, pentru prima dată-n viață, am ajuns să fac din cap în coadă ouă roșii (în videoconferință cu mama și nepoata, urmată de alta cu prietena din Bruxelles), sarmale și zamă de măcriș (fără miel, că nu s-au aliniat planetele).

Și, în timp ce ne izolam, că aia e, viața nu e întotdeauna parfum de roze, a apărut parfumul de sparanghel, pe care, dacă s-ar găsi vreo metodă, l-aș mânca și la desert când e în sezon.

IMG_20200506_194422_634.jpg

Așadar, pentru o tartă cu sparanghel semi-improvizată, se iau următoarele: o prietenă din alt oraș, o rețetă găsită și testată de ea (pe care v-o arată aici, în engleză, și e mai Brâncuși, nu Pollock ca a mea), se completează cu o șuetă și se purcede la adaptare pe bază de ce-aveam prin frigider:

100 ml smântână dulce și 2 linguri smântână grasă în loc de 240 ml smântână dulce (1 cup, aprox. 240 ml)
1 ou mediu și 1 ou mic (de casă) în loc de 1 ou mare, din care 1/2 ou mic și bătut bine s-a păstrat pentru uns foietajul pe margini
brânză de burduf maturată în loc de brânză de capră, vreo 100 g
ciuperci călite rămase de la altă cină (cu ceapă, usturoi, morcov, vin și oregano)
1/2 legătură de sparanghel bun și proaspăt și dulce
1 foaie de foietaj congelat (dezghețat)

Se amestecă oul cu brânza și ciupercile până se fac un fel de pastă. Se adaugă smântâna și se bate cu un tel.

Se întinde foaia pe tavă și, cu un cuțit foarte ascuțit, un cutter sau o lamă de ras (eu din asta am, pentru decorat pâinea cu tăieturi), se crestează, până pe la mijlocul grosimii, la 1 cm de margine. Se toarnă cu grijă amestecul în mijlocul foii, se intră în panică pentru că umplutura pare cam lichidă, se face barieră din vârfuri de sparanghel. Se realizează că nu s-a pus sare și piper și se pun pe deasupra. Se dă la cuptor, vreo 30 de minute la 180 de grade, până arată ca-n poză.

Se face poză, se gustă, se laudă rețeta, se cade de acord că e absolut mi-nu-na-tă.

Gata, încercați și voi. Dacă nu vă place sparanghelul, cu ce aveți prin casă, combinația de ou și smântână dulce rămâne cam aceeași.

Aripioare, sparanghel, vin, cârlionți

Publicat pe de
1

wp-1463424734122.jpg

Cârlionții, evident, nu se văd. Va trebui să mă credeți pe cuvânt că există și au un mic club. Care se întrunește cât de des poate, la un pahar de vin și ce-mi nimerește mie-n față și se gătește fără bătăi de cap. În cazul de față, la cuptor, după cum urmează:

  • 1 caserolă de aripioare grill, din alea gata secționate (eu prefer Fragedo, pentru că, spre deosebire de mulți alți producători, nu trebuie să le caut prea mult de fulgi și pene, mai am de curățat cam 1 pană și 1 cotor la o caserolă întreagă).
  • 1 lingură de dulceață de ardei iute care nu e iute și 1 lingură de dulceață de ardei iute care e iute. Cum e aia care-i iute, dar nu-i iute? Păi na, din excesivă grijă, mama mea a curățat prea bine ardeii iuți, iar dulceața a ieșit delicioasă, dar deloc iute. În schimb, ardeii cu pricina mi-au marțolit mie mâinile, pe care, presupun, și-au epuizat toată iuțeala.
  • oțet balsamic, cât mi s-a părut mie că acrește suficient amestecul. Dacă n-aveți balsamic, merge la fel de bine și oțetul de mere. Voi puneți cât vă convine.
  • 1 legătură de sparanghel românesc
  • 1 lingură de ulei de măsline
  • sare și piper

Spălăm aripioarele, le uscăm cu prosoape de hârtie, le căutăm de puf și pene, le curățăm pe unde e cazul, le punem într-un vas, turnăm peste ele amestecul de dulcețuri iuți și oțet, le tăvălim bine, le răspândim prin tava aragazului în care am turnat cam juma de deget de apă, le presărăm cu sare și le dăm la cuptor. Le lăsăm în treaba lor să se coacă. Dacă ni se pare că a rămas prea puțină apă, mai turnăm așa, cu țârâita.

Discutăm câte în lună și în stele, facem selfie cârlionțat, îl arătăm lumii.

Între timp, curățăm sparanghelul de partea dinspre rădăcină (teoretic, se rupe el de unde-i fraged, dar voi faceți cum vă taie capul). Rupem vârfurile, despicăm tulpinile mai groase în două. Când ni se pare că aripioarele sunt gata și mai trebuie doar să se rumenească nițel, adăugăm în tavă sparanghelul, stropit cu puțin ulei de măsline și presărat cu sare și piper.

Stăm cu ochii pe cuptor (mai ales unii, se știu dumnealor care), cerem furculițe și cuțite, că suntem niște doamne (până la proba contrarie) scoatem, pozăm, luăm prima bucată cu furculița, iar pe următoarele cu degetele, mâncăm și apoi ne lăudăm și cu mâncarea.

 

Nu m-am lăsat…

Publicat pe de
Răspunde

Nu. Nu m-am lăsat de mâncat. Dovezi.

Porcul, gutuia și sparanghelul

Publicat pe de
Răspunde

Ce caută gutuia acolo, ziceți? Sub formă de un vârf de linguriță de dulceață la două linguri de oțet balsamic face un fel de glazură (dacă așa i-o zice) peste niște grătare.

wp-1455894586902.jpg

Dar să începem cu începutul.

Ieri, pe vremea asta, doamna leneșă cădea, lenevos, din picioare de foame. Cu frigiderul de acasă gol. Drept pentru care, cu creierul în vacanță și spinarea deja îndreptată de domnul terapeut, s-a oprit la magazin, să vadă ce găsește grătăribil pe repede înainte, ca să nu deguste vin pe stomacul gol și să i se urce prematur la cap.

A luat (pe cap de mesean):

  • 1 felie de piept de porc cu șoric, mai mult cărnoasă decât grasă
  • 5 fire de sparanghel (nu, nu se vinde la fir, l-a scos din legătură, bineînțeles și nu, nu-i așa de bun ca ăla românesc din sezon, dar acu nu facem mofturi)
  • 2 linguri de oțet balsamic
  • 1 vârf de linguriță de marmeladă de gutui (că era desfăcută), altfel, după părerea mea, merge orice fel de marmeladă acrișoară.
  • sare și piper avea acasă, deci n-a cumpărat

Pentru că stă la bloc și, la ultima tentativă de grătare pe cărbuni, a stat cu sufletul la gură că or suna vecinii la pompieri când văd ce flamă scoate tăvița aia cu cărbuni de unică folosință, a aprins focul la aragaz, a pus grătarul pe el (și își dorește mult unul din fontă cum a văzut aici), și a trântit feliile de carne pe grătar. Nefiind ele multe, a înghesuit între ele sparanghelul spălat și subțiat prin ruperea vârfurilor și despicare în două a tulpinilor.

A scos sparanghelul ușor înmuiat, cât să îl simți la mușcătură și, până l-a dat cu un praf de sare și piper, a lăsat încă câteva secunde pe fiecare parte pieptul de porc, sărat și uns cu amestecul de marmeladă de gutui și oțet balsamic.

Și-a mâncat și bine i-a tihnit. Ceea ce vă dorește și dumneavoastră, cât mai des. După care a degustat vin, și i-au plăcut vreo două-trei, ceea ce, de asemenea, vă dorește și dumneavoastră. Pentru detalii despre unde și cum, poftiți înapoi în timp, în ziua de alaltăieri.

PS: Vegetarienii și cei care nu mănâncă carne cu vagi urme de grăsime care să se topească să dea sparanghelul prin ulei de măsline sau unt topit înainte să îl pună pe grătar.

 

Ce poți face cu două ouă (6): sparanghel flamand

Publicat pe de
3

Flamand de Flandra, nu flămând, că de foame ține ca mămăliga, până vezi un cal alb. Sau un beanveu.

image

Așadar, iubite holtei, vrei să o amăgești că știi să faci finețuri gastronomice? Și e sparanghel românesc la Lidl? Păi pune mâna pe o legătură, sacrifică două ouă prin fierbere și două linguri de unt prin topire (și să nu îndrăznești cumva să pui altceva, că îți rup degetele).
Desfă legătura, taie puțin din capetele dinspre rădăcină, fierbe sparanghelul în apă cu sare, fără să îl înmoi fleașcă.
Scoate-l, scurge-l, pune-l în farfurie, rade ouăle fierte peste el, toarnă unt și presară cu sare și piper. Cred că ăla de restaurant are și pesmet prăjit, dar cine găsește așa ceva în casă de holtei?
De ce te-ai osteni? Păi zic unii că e afrodiziac, așa că s-ar prea putea să vrea să îți vadă colecția de timbre, mai târziu…