Arhive etichetă: muștar

Behehe și-o clementină

Publicat pe de
Răspunde

wp-1477484073097.jpg

Salutări de la sora roșcată a mieilor. Pe care i-am mâncat. Și-am beut și o bere după. Nu oricare, evident. Guiness Draught. Mmmmmbunăăă. Dacă sunteți de treabă, vă spun și unde…

Mielul a fost, de fapt, o spată de miel (enervantă bucată, și uit de fiecare dată pe unde-i carnea și peu unde-i osul). Feștelită cu zeama de la 2 clementine, 2 lingurițe cu vârf de muștar, și câte 1 de dulceață de ciuști și de usturoi. Și sărată, bineînțeles. A stat vreun ceas și-un sfert la cuptor la 160-170 de grade, și a ieșit o combinație de gusturi foarte bună pentru mine, dar, probabil, cam originală pentru alții. În ceasul și sfertul cu pricina am opărit niște mazăre, am fiert niște hrișcă, am prăjit chinezește niște păstârnac și le-am făcut pseudo-orez prăjit chinezesc, pe bază de „are sos de soia, chinezește-i zice”.

Dacă nu vi se pare ideea prea originală pentru limbile dumneavoastră, poftiți de încercați. Cu grijă la carne, că nu toate cuptoarele-s la fel.

 

 

Costițe la cuptor, în doi timpi, trei mișcări și o pauză de vreun ceas

Publicat pe de
6

20180523_201912

Timpul 1:

Cumperi costițe de porc, capătul dinspre burtă, nu dinspre spinare. Scăricică. De vreo 10-15 lei.

 

Timpul 2:

Mișcarea 1: Le ungi cu un amestec în proporții aproximativ egale de muștar și gem de coarne (sau orice alt gem acrișor), le sărezi și le pipărezi.

Mișcarea 2: Le dai la cuptor, pe grătar, cu o tavă cu apă dedesubt, la 180 de grade. Cam pe la 30 de minute, le întorci pe partea cealaltă, cu un clește sau, dacă gătești de mult și ai degete de azbest ca mine, cu mâna.

Faci o pauză de cafea, ceai, vin (roșu, dacă ai), povești cu prietenii. Te mai uiți în cuptor, să nu se uște de tot.

Mișcarea 3: Tragi de o costiță de la capăt și, dacă vezi că iese din carne, scoți costițele din cuptor, le pui pe masă și hrănești prietenii.

Să ne fie de bine și să avem timp de prieteni.

Ficăței de pui cu bere și muștar

Publicat pe de
6

20161117_202617.jpg

La cererea publicului posesor de:

1 kg ficăței de pui
2 cepe
3 morcovi
1 bere
1 lingură de muștar

Leneșa vă recomandă:

Tăiați ceapa cubulețe  cât de mărunțele va ies. Dați pe răzătoare morcovii. Căliți ambele ingrediente (LA FOC MIC), în ulei nu prea mult, până când ceapa este translucidă (mătușile specialiste în călit ii zic sticloasă).
Adăugați ficățeii (rugăm nu sărați ficățeii niciodată înainte de a fi gata mâncarea, că se amărăsc). Lăsați la foc mic. Fiind ficățeii de pui de gostat, probabil vor lăsa apă. Dacă aveți noroc și după 3 minute n-au lăsat zisa apă, adăugați mai cu țârâita  cât sa-i acopere, abia-abia. Dacă scade și ficățeii nu-s fierți  (puțin probabil, da’ noa) mai adăugați din când în când.
Când ficățeii-s fierți (adică dacă îi tăiați  nu-s roz în mijloc), lăsați apa să scadă, adăugați o lingură de muștar și un deț de bere și sărați și pipărați după gust. Editare întârziată: lăsați și berea să scadă.

Trântiți un piure de cartofi alături și aruncați-va pe dânșii.