Se ia niște varză (în cazul de față, roșie și albă), de preferat mai subțire la foi. Se toacă (pe mandolină sau gilău), că o să ne ia mama găii dacă ne chinuim cu cuțitul. În plus, sare neiodată, cimbru și mărar. Am auzit că unii pun, după metoda nemțească, și chimen. Merită încercat, zic eu. Și, data viitoare când mai fac, pun și ardei iute, pe lângă ceva hrean.

Pe măsură ce se toacă, se freacă cu sare să se înmoaie și se îndeasă în borcan, până e plin până la gură. Dacă cimbrul și mărarul sunt plante întregi, le stropșiți și le puneți pe fundul borcanului. Dacă-s mărunțite, le puteți amesteca cu varza (eu așa am făcut).

Îndesați dumnezeiește toată varza în borcan. Dacă ați înmuiat-o bine cu sare, ar trebui să iasă zeamă pe deasupra când o îndesați.

Lăsați la fermentat într-o tavă (pentru că o să mai curgă din zeamă cât fermentează). Când arată a varză murată, se poate mânca sau pune la rece în cămară.

Gata.