Păstăi cu lene și roșii uscate

Publicat pe de
Răspunde

20160616_144637.jpg

Cum unora, leneși cum îi știți, le era cam lene, iar munca-i aștepta după colț, au întreprins cele de mai sus cu câte trei paragrafe traduse între etape, astfel:

  • curățat și spălat 500 g de păstăi (fasole verde, dar galbenă, după cum se vede-n poză)
  • pus apă cu sare la fiert (tradus trei paragrafe)
  • opărit fasolea (tradus 5 paragrafe)
  • topit unt, mărunțit ultimele trei felii de roșii uscate în ulei, zdrobit ardei iute-iute
  • sotat rapid fasolea cu sare și cele de mai sus, plus caperele rămase pe fundul borcanului
  • 2 ochiuri în picăturile de ulei rămase în borcan
  • jucat puțin cu ochiurile, fotografiat, mâncat

Și acum cine mai muncește?

Poate voi, că eu…

 

Aripioare, sparanghel, vin, cârlionți

Publicat pe de
1

wp-1463424734122.jpg

Cârlionții, evident, nu se văd. Va trebui să mă credeți pe cuvânt că există și au un mic club. Care se întrunește cât de des poate, la un pahar de vin și ce-mi nimerește mie-n față și se gătește fără bătăi de cap. În cazul de față, la cuptor, după cum urmează:

  • 1 caserolă de aripioare grill, din alea gata secționate (eu prefer Fragedo, pentru că, spre deosebire de mulți alți producători, nu trebuie să le caut prea mult de fulgi și pene, mai am de curățat cam 1 pană și 1 cotor la o caserolă întreagă).
  • 1 lingură de dulceață de ardei iute care nu e iute și 1 lingură de dulceață de ardei iute care e iute. Cum e aia care-i iute, dar nu-i iute? Păi na, din excesivă grijă, mama mea a curățat prea bine ardeii iuți, iar dulceața a ieșit delicioasă, dar deloc iute. În schimb, ardeii cu pricina mi-au marțolit mie mâinile, pe care, presupun, și-au epuizat toată iuțeala.
  • oțet balsamic, cât mi s-a părut mie că acrește suficient amestecul. Dacă n-aveți balsamic, merge la fel de bine și oțetul de mere. Voi puneți cât vă convine.
  • 1 legătură de sparanghel românesc
  • 1 lingură de ulei de măsline
  • sare și piper

Spălăm aripioarele, le uscăm cu prosoape de hârtie, le căutăm de puf și pene, le curățăm pe unde e cazul, le punem într-un vas, turnăm peste ele amestecul de dulcețuri iuți și oțet, le tăvălim bine, le răspândim prin tava aragazului în care am turnat cam juma de deget de apă, le presărăm cu sare și le dăm la cuptor. Le lăsăm în treaba lor să se coacă. Dacă ni se pare că a rămas prea puțină apă, mai turnăm așa, cu țârâita.

Discutăm câte în lună și în stele, facem selfie cârlionțat, îl arătăm lumii.

Între timp, curățăm sparanghelul de partea dinspre rădăcină (teoretic, se rupe el de unde-i fraged, dar voi faceți cum vă taie capul). Rupem vârfurile, despicăm tulpinile mai groase în două. Când ni se pare că aripioarele sunt gata și mai trebuie doar să se rumenească nițel, adăugăm în tavă sparanghelul, stropit cu puțin ulei de măsline și presărat cu sare și piper.

Stăm cu ochii pe cuptor (mai ales unii, se știu dumnealor care), cerem furculițe și cuțite, că suntem niște doamne (până la proba contrarie) scoatem, pozăm, luăm prima bucată cu furculița, iar pe următoarele cu degetele, mâncăm și apoi ne lăudăm și cu mâncarea.

 

Mămăligă cu de toate

Imagine

Răspunde

Mie mi-era:

  1. Lene tare
  2. Foame mare

Frigiderul, cam indecent, în goliciunea sa, m-a cam strâns cu ușa să improvizez. Așa încât am luat:

  • ultimii fulgi de trâmbița piticului deshidratată, și i-am pus la rehidratat. Dacă mă întrebați pe mine, cumpărați mai bine hribi, că bureții ăștia-s mai mult frumoși decât gustoși deshidratați.
  • apa de rehidratare + încă vreun litru de apă + sare, puse la fiert.
  • cârnăcior cu caș de la Mureșan, tras 2 minute la tigaie.
  • brânză de capră maturată, cu ardei iute, de la Capra Eco (Bacău, dar livrează oriunde vreți).
  • roșii deshidratate, conservate în ulei, tăiate mărunțel.
  • mălai extra. Mai mult decât se vede-n poză.

Și-am fiert apa, și-am turnat mălaiul, ochiometric, în ea (nu mă întrebați cum, faceți mămăliga cum știți mai bine, că eu și în ziua de azi o fac cum îmi iese, nu am rețetă și nici nu vreau să mă dau expertă). Am fiert-o, amestecat-o, până m-a mulțumit pe mine. Am oprit focul, și am turnat totul peste ea. Am amestecat bine și a ieșit un terci gălbui-maroniu cu pete albe, negre și roșii. Culoare de zamă de spălătoare, cum îi zic eu, dar bun de să mai ceri o porție. Pe care l-am mâncat.

 

Ce poți face cu 2 ouă (7): ochiuri cu de toate

Publicat pe de
Răspunde

20160420_101500.jpg

Am stabilit deja că în orice casă de holtei sunt ouă, brânză, cârnăciori de vreun fel, și vreo două roșii de trântit lângă brânză și ceapă.

Dacă a uitat precedenta și niște roșii uscate conservate în ulei, și mai bine. Dacă nu, merge și fără.

Așadar: tai cârnăciorii felii (în cazul de față, din ăia cu cașcaval), îi arunci în tigaia încinsă cu vreo 2 lingurițe de ulei în ea. Spargi cele două ouă peste ei, reduci focul și pui un capac. Dacă vrei. Dacă nu, e bine și fără, dar mie așa îmi place. Când sunt gata, sfărâmi un pic de brânză pe deasupra, și le dai cu sare și piper. Tai două roșii, le dregi cu sare, piper, cimbru, ulei, ce mai vrei tu, iei o felie de pită (dacă nu ții la siluetă) și mănânci cu poftă.

 

 

Ca marca de scrisoare

Publicat pe de
Răspunde

pain d epi

INTRODUCERE:
Sunt niște zile din alea în care aș face orice în loc de muncă. Pentru că textul de tradus e o catastrofă cu spume.

Așa încât, înainte de a purcede la smotocit aripioare și schinări de pui și la curățat morcovi pentru supă, ne documentăm, ca să ne îmbunătățim atitudinea și talentele sociale.

CUPRINS:
Ce-am aflat? Că: „Adulții cu o atitudine distantă și de evitare dezmint importanța experiențelor pe care le-au avut cu părinții lor în coloratura emoțională a personalității actuale. Ei denotă un înalt grad de dorință de independență, vrând să rezolve singuri provocările la care viața îi supune.”

Deci sunt o evitantă, da? Ne-am înțeles?

CONCLUZII:
Vă rog eu frumos, nu așteptați declarații sentimentale și lipicioase, că n-am. Dar dacă v-am dat de mâncare fără să cereți, puteți fi siguri că mi v-ați lipit de suflet cum zice băiatul de mai jos. Dacă aveți noroc, vă și place. Și mâncarea, și lipiciul.

Atâta știu io, na. Și să fiu de ajutor când dați de greu, ceea ce îmi doresc și mie.

Luați cu pită, că e bună. Ai zice că pun dragoste-n ea.

 

Leneșa budapestește

Publicat pe de
2

Se iau una bucată bucătar leneș și una bucată traistă cu bucurii. Se întâlnesc la Cluj. Se urcă în mașină și o iau spre Budapesta. Se mai adaugă, din alte două zări, încă doi oameni.

Se mănâncă marhahús, cu sau fără gulyás, se bea sör și bor (vită, gulaș, bere, vin), se râde mult de tot, se dau și primesc cadouri, se fac pozne și năzbâtii care nu vor fi povestite decât la un pahar de vin, între patru ochi.

Poze cu mâncare nincs (nu-s), pe care am mâncat-o.

Dacă mă întrebați pe mine, mulțumiți-vă să vedeți Băile Termale Gellert de afară, că pe dinăuntru zici că-s băile lui Kafka. Foarte frumoasă clădire, dar serviciile excesiv de complicate. Ca să cităm un clasic în viață, dacă mai mergeam și după vreun aparat foto, se închideau băile înainte să ajungem în apă.

Recomand călduros, chiar dacă vă luați după mine și mergeți voinicește în direcția greșită. Cel puțin o dată.

PS: tortul e de ziua mea. 🙂

De ce să mergeți la WineUp (tot în locul meu)

Publicat pe de
Răspunde
  • Pentru că, v-am mai zis, eu lipsesc, că-i ziua mea. Și cineva trebuie să se sacrifice în locul meu.
  • Pentru că, dacă nu sunteți profesioniști și amatori semi-profesioniști, aveți de ales din lista WineUp in the City
  • Din care, dacă vă plac tăriile și moldovenii, Crama Noastră  vă oferă o degustare de distilate și dulciuri.
  • Fără păcăleli de 1 aprilie, cină și bule.
  • Sau fripturi și vinuri, dacă nu vă plac bulele.
  • Iar dacă nu vă puteți despărți de ultima descoperire de la târg, puteți să o duceți cu voi la BYOB, contra unei taxe de dop. Și să închinați și pentru mine, că e exact de ziua mea.
  • Și, în plus, mai aveți și o cină gastronomică în unul din restaurantele mele favorite.

 

vin

(foto cu vin și tatuaj cu Bobina cu fotografii: Mona Budișan)

Dezmahmurizare franțuzită

Publicat pe de
Răspunde

Două într-una, supa de ceapă e și mâncare a săracului, și a mahmurului. Asta presupunând că ai mai lăsat ceva vin și pentru dimineață. În rest, cere ceapă, apă, supă, vin, cimbru și unt. De care, într-o casă de om, există întotdeauna. Nu vă dau rețetă, pentru că eu o fac cum am învățat-o de la jupân Costăchel, pe vremea când era carte de bucate, nu revistă gastronomică virtuală. După ce o faceți cu rețeta asta, n-aveți decât să o mai ajustați după gustul propriu. Și dacă sunteți chiar leneși rău, cumpărați crutoane gata făcute, ca mine 😀

PS: orice i-ai face, tot a zamă de spălătoare arată, la fel ca zama de chimin și zama de ouă, dar, la fel ca ele, e inimaginabil de bună. Spre lămurire, cam așa se prezintă 😀

wp-1458993353135.jpg

La vraie soupe a l’oignon d’après Costăchel

De ce să mergeți (în locul meu) la WineUp

Publicat pe de
Răspunde

vin

 

Bolognez, dar nu tocmai

Publicat pe de
Răspunde

20160314_100032.jpg

Eh, știți cât de urât fac eu când mi se zice că varza ca la Cluj e totuna cu sarmalele răsturnate, împrăștiate, leneșe? Din câte băgai de seamă, cam așa, sau poate mai urât, o să facă orice italian căruia îi ceri spaghetti bolognese. Mai întâi pentru că pastele bologneze nu-s spaghetti, mai apoi pentru că sosul ăla roșu aprins e o concocțiune anglo-saxono-americană în care, vorba americanului, se pune orice, inclusiv chiuveta din bucătărie.

Există, în schimb, un deliciu bolognez, maroniu la culoare, din cauză de vin și sos de roșii necolorat artificial, căruia ei îi zic ragu. De care, de musai ca de voie bună, că îmi mai dă, cu cele mai bune și utile mie intenții, domn firurg câte una-n falcă cel puțin din două-n două săptămâni, ca să nu pot mânca nimic ce nu-i pasat, zdrobit, stropșit în prealabil, m-am folosit pentru inspirație. Mai precis, de o rețetă dintr-o emisiune cu un domn deosebit de enervant. Din ceva motiv, episodul cu ragu bolognez mi s-a lipit de creier. Așa că mi-a ieșit ceva ragu, oarecum bolognez, dar nu chiar. Pentru că episodul 1 l-am mâncat cu mămăligă, iar pe-al doilea cu couscous.

Așadar, luați dumneavoastră 300 g de vită tocată, 1 ceapă medie, 1 morcovete mic, 5 căței de usuturoi, un pahar de vin roșu sec, 330 ml de bulion de casă, sare, piper, ardei iute, oregano și cimbru.

Tocați ceapa, radeți morcovul, căliți-le în ulei de măsline, la foc mediu. Când sunt călite, adăugați cățeii de usturoi mărunțiți. Dați-i o tură prin ulei, să lase aromă. Adăugați carnea, căliți-o și pe dumneaei până se desprinde în granule cât mai mici, după ce ați sărat și pipărat. Presupunând că s-a evaporat toată apa de pe ea, adăugați vinul și fierbeți până nu mai miroase înțepător. Odată cu vinul, adăugați oregano și cimbru. Ați scăpat de aburii înțepători? Buuun. Turnați bulionul de porodici, așteptați să clocotească, reglați de sare și ardei iute. Lăsați la foc mic până când scad și roșiile.

Dacă aveți paste, turnați pe paste, dacă aveți mălai, faceți o mămăligă (eventual fiartă-n lapte), dacă aveți couscous și sunteți extrem de leneși, pe el să-l puneți în farfurie.

PS: spre deosebire de ăla din emisiune, ăsta n-a durat 4 ceasuri.