Două într-una, supa de ceapă e și mâncare a săracului, și a mahmurului. Asta presupunând că ai mai lăsat ceva vin și pentru dimineață. În rest, cere ceapă, apă, supă, vin, cimbru și unt. De care, într-o casă de om, există întotdeauna. Nu vă dau rețetă, pentru că eu o fac cum am învățat-o de la jupân Costăchel, pe vremea când era carte de bucate, nu revistă gastronomică virtuală. După ce o faceți cu rețeta asta, n-aveți decât să o mai ajustați după gustul propriu. Și dacă sunteți chiar leneși rău, cumpărați crutoane gata făcute, ca mine 😀

PS: orice i-ai face, tot a zamă de spălătoare arată, la fel ca zama de chimin și zama de ouă, dar, la fel ca ele, e inimaginabil de bună. Spre lămurire, cam așa se prezintă 😀

La vraie soupe a l’oignon d’après Costăchel