O altă salată de vinete

Publicat pe de
Răspunde

Baba ganoush, adică. N-am inventat-o eu, vă dați seama, nu?
Sursa de inspirație: aici

Toată lumea are-o mama și toată mama are vinete la congelator (când nu sunt proaspete de la olteni). Acum, că am stabilit asta, vă prezentam baba ganoush. Recunosc ca nu-mi mai amintesc prea bine ce gust avea când am mâncat ultima dată una de la mama ei, da’ îmi place ce-a ieșit.


Ingrediente:

2 vinete. Preferabil proaspete și naționaliste. Dacă nu, merg și de la congelator… Dar să fie de la mama, ne-am înțeles?
2-3 linguri de ulei de măsline
1-2 linguri tahini(a), adică pastă de susan (o găsim la hipermarketuri, printre produsele orientale/exotice)
1/2 lamâie sub formă de zeamă
3-4-5 căței de usturoi, zdrobiți (după gustul fiecarui leneș)
sare, evident
Dacă mai doriți și poftiți, unii zic să puneți pătrunjel sau coriandru, tocate. Eu n-am avut nici una, nici alta, și nici n-am pus, nici nu le-am simțit lipsa.

Dăm vinetele prin blender/chopper, aruncăm restul ingredientelor peste ele, mai facem un bzzzzzzzzzzz și îi trezim pe toți vecinii care nu s-au trezit la primul.

Gata (15′ cu tocatul neîndemânatic al usturoiului cu tot, că s-a pierdut o presă de mujdei. Găsitorului recompensa. În căciulii de usturoi).

PS: tot din rațiuni de pățanii proprii: dacă nu sunteți siguri cum v-ar place gustul, puneți ingredientele mai cu țârâita,  în mai multe etape. Nu că ar trebui musai sa precizez, leneșii fiind oameni inteligenți  de regulă, da’ să am și eu conștiința împăcată, va rog…

Avocat, au sel et au poivre

Publicat pe de
Răspunde
Sau pe limba noastră, salată de avocado.
Aici se impun niște instrucțiuni preliminare, de la Stan Pățitul:
  • nu trebuie să-ți poți sparge capul cu avocatul. Pardon, avocado.
  • nu trebuie să-l poți face terci dintr-o singură apăsare. S-ar putea sa fie deja stricat.
  • eu incerc sa îl cumpăr în starea de ‘pe undeva pe la mijloc’. Dacă mijlocul bate spre spargeri de capete, mai puteți să-l lăsați o zi-două la vedere în bucătărie. Dacă bate spre terci, a se mânca în maximum o zi, dacă l-ați ținut la frigider.
  • când e la calitatea optimă, seamănă la gust cu nucile verzi.
Cum se demolează un avocado (vezi prima poza):
  1. se taie in două, pe lungime (cel care se găsește pe la noi are formă de pară, verde închis sau maroniu)
  2. se înfige lama cuțitului (nu vârful), în sâmbure. Repetati până se fixează
  3. se rotește cuțitul până iese sâmburele din locaș
  4. se crestează pulpa pe lung și pe lat, până la coajă
  5. se introduce o lingură între coajă și pulpă
  6. cu grijă, se desprinde pulpa de coajă
Ingrediente:
1 avocado
ulei de masline, oțet (eu îl prefer pe cel de mere cu miere), sare și piper
După ce ați cumparăt și demolat avocatul… avocado. pardon, din nou. Deci, după ce l-ați cumpărat și demolat, îl puneți într-un bol și îl asezonați. Pentru că se oxidează foarte repede și doar în cazul în care apucă să rămână nemâncat suficient ca să se oxideze, puteți să-l stropiți cu puțină zeamă de lămâie, sau să înlocuiți oțetul cu zeamă de lămâie, dacă vă place mai mult.
Pâine prăjită și poftă bună.

Salată de cușcuș cu-cu-cu-cu ce-o fi

Publicat pe de
Răspunde
Deci cușcuș. Paste orientale sub formă de grăunțe (a nu se confunda cu pastele acelea măruntele care se mai vând la noi prin magazine). Și o binecuvântare pentru leneși. Se poate amesteca aproape cu orice și toată procedura de gătit durează cel mult 10 minuțele.
Pregătirea cușcușului: se folosește pentru măsurat 1 ceașcă (de cafea, nu de expreso, nici de ceai) pentru fiecare persoană. Știu, e enervant când sunteți mulți, dar până reușim să apreciem ochiometric cam cât mănâncă, de un paregzamplu, 4 oameni, merge și așa. În privința apei, părerile-s împărțite. Eu folosesc 1.5 cești de apă la 1 ceașcă de cușcuș. De aici viața devine simplă: fierbem apa, o turnăm peste cușcuș (atenție, se umflă foarte mult, folosiți un bol mai adânc), acoperim bolul si asteptăm vreo 10 minute. După ce s-a umflat, turnăm ceva ulei de măsline, luăm o furculiță și începem să greblăm (ca să separăm grăunțele). Asezonăm cu sare și am terminat cu dânsul.
Rețeta din poză:
5 roșii cherry
1 pumnișor de măsline negre (cu sau fără sâmburi, tăiate sau întregi)
1/4 legatură pătrunjel proaspăt (n-am avut, dar n-ar fi stricat)
opționale (la buna judecată a leneșului titular):
papară dintr-un ou
friptură rece de pui sau vită
rucola
etc.
se amesteca totul si se mananca cu pofta.
intr-un alt episod, cus-cus, cu legume la gratar.

Zamă de ouă

Publicat pe de
Răspunde

Cunoscută pe la mine și pe la alții prin sat și sub denumirea de „zam’ aită”. Și, totodată, drept una din cele mai rapide (maximum 30 de minute, cap-coadă) mâncări ale săracului de pe astă lume…
Se dau mai jos rețeta proprie (mai întâi) și rețeta lu’ buna (a doua).

Ingrediente (1):
2-3 linguri ulei (de măsline, dacă aveți, iar dacă nu, de floarea soarelui) SAU
1/4 pachet de unt
5-6 căței de ai (usturoi, în limba româna literară)
2-3 morcovi mari, rași sau tăiați bastonașe
1 sticluță mică de vin SAU
2 pahare de vin dintr-o sticlă mai mare
2 linguri cimbru
2-3 linguri faina
3 l de apa calda (puneți-o la fiert înainte să vă apucați de restul operațiunilor)*
6 oua (sa nu uitam ce fel de zamă facem, nu?)

După cum am zis, începeți prin a pune apa la fiert, în alta oală decât cea în care veți face supa. Acuma, ideal este ca, pentru supă, sa aveți o oală mai mult înaltă decât largă, da’ nu tușește nici dacă o faceți în orice altă oală.
Apoi, căliți întâi morcovii și apoi aiu’ tăiat felioare în ulei sau unt sau un amestec de amândouă. Adăugați făina și învârtiți-o de doua ori în oală. Adăugați cimbrul. Începeți să turnați, cu un polonic sau ibric, din apa fiarta, ca să diluați amestecul lipicios de făină și grăsime. Așa recomand eu. Puteți și să turnați direct apa, dar există șanse mari să rămână cocoloașe. După ce amestecul a ajuns aproape lichid, turnați restul de apă și vinul. Fierbeți până se înmoaie morcovii.
Spargeți ouăle, unul câte unul, într-o ceașcă. Din ceașcă, turnați-le în zama clocotindă și aburindă. Mai fierbeți 5 minute**.
Luați un bol, un polonic, o lingură și descurcați-vă.

Ingrediente (2):
din cele de mai sus se scad vinul și cimbrul și se adaugă oțet (după gust)

Continuați după cum v-am povestit mai sus.

* Eu prefer să pun apa fiartă, în urma câtorva incidente de inundare a aragazului cu spuma cauzată de apa rece turnată peste maglavaisul cald. Voi puteți încerca pe cont propriu și alte metode.

** Să nu va împingă mai știu eu ce să amestecați în zamă înainte să expire cele 5 minute finale. Vă veți alege cu o papară fiartă, în cel mai bun caz.

Papară cu cartofi, brânză și orice altceva

Publicat pe de
Răspunde

Să ne fie clar, papara nu e omletă. Nu se face rotundă și frumoasă și elegantă. E praf, ce mai…

ingrediente: pentru 1 persoană. dacă sunteți mai mulți, înmulțiți, vă rog, voi. eu n-am baterii.

2 ouă
1 cartof mediu
50 g brânză
1/2 roșie sau 1/2 castravecior murat
2 linguri de lapte sau 2 lingurițe de smântână
orice mai aveți prin casă (mezeluri sau legume, dar nu din alea care lasă apă)
sare și piper, evident

Tăiem cartoful în bastonașe subțiri (adică mult mai subțiri decât alea pentru cartofi prăjiți). Dacă avem o răzătoare magică sau cum ii mai zice, din aia care face bastonașe subțiri, îi dăm pe răzătoare.
Punem ulei în tigaie, vreo 2 linguri.
Prăjim cartofii cum ne pricepem mai bine. Dacă avem și mezeluri, le prăjim și pe alea, iar dacă avem slănină, o prăjim/topim înaintea cartofilor și prăjim cartofii în grăsimea cu pricina.
Între timp, batem ouăle, adăugăm laptele sau smântâna, brânza, roșiile sau castraveciorii (tăiate cubulețe, și, dacă-s  prea zemoase, stoarse putin) și orice altceva ne mai trece prin cap și ni se pare bun.
Dacă tot s-au prăjit cartofii, scurgem excedentul de ulei/grăsime și turnăm papara. Amestecăm pana ajunge la nivelul de întărire dorit, trântim pe farfurie, căutăm un sos picant sau un chutney (eu am de mango, că altu’ n-am găsit) și gaaaataaa.

O ultimă vorbă înțeleaptă (a pățitului): dacă nu aveți încredere în capacitatea proprie de a manevra papara la foc mare fără să o ardeți, aduceți focul la mediu. o să dureze cu cca 2 minute mai mult.

Ficăței de pui cu bere și muștar

Publicat pe de
6

20161117_202617.jpg

La cererea publicului posesor de:

1 kg ficăței de pui
2 cepe
3 morcovi
1 bere
1 lingură de muștar

Leneșa vă recomandă:

Tăiați ceapa cubulețe  cât de mărunțele va ies. Dați pe răzătoare morcovii. Căliți ambele ingrediente (LA FOC MIC), în ulei nu prea mult, până când ceapa este translucidă (mătușile specialiste în călit ii zic sticloasă).
Adăugați ficățeii (rugăm nu sărați ficățeii niciodată înainte de a fi gata mâncarea, că se amărăsc). Lăsați la foc mic. Fiind ficățeii de pui de gostat, probabil vor lăsa apă. Dacă aveți noroc și după 3 minute n-au lăsat zisa apă, adăugați mai cu țârâita  cât sa-i acopere, abia-abia. Dacă scade și ficățeii nu-s fierți  (puțin probabil, da’ noa) mai adăugați din când în când.
Când ficățeii-s fierți (adică dacă îi tăiați  nu-s roz în mijloc), lăsați apa să scadă, adăugați o lingură de muștar și un deț de bere și sărați și pipărați după gust. Editare întârziată: lăsați și berea să scadă.

Trântiți un piure de cartofi alături și aruncați-va pe dânșii.

pilaf buuuuuuun si ieeeeftiiiiiiiiiiin

Publicat pe de
2

Iaca una din mancarurile mele favorite: pilaful.

Ingrediente:

2-300 g inimioare si pipote de pui
2 cepe
1 morcov mai mititel
1/2 legatura de patrunjel

Calim ceapa si morcovul in ulei sau unt, ce-o fi. Eu dau focul mic si astept rabdatoare pana devine sticloasa si miroase dulce (nu a grasime sau ceapa arsa, va rog, ca-mi da crize de fiere).
Adaugam pipotele si inimioarele si ceva apa.
Fierbem pana sunt comestibile aceleasi pipote si inimioare. Completam cu apa, daca e cazul. Dupa ce au fiert, lasam apa sa scada, singurul motiv fiind proportia apa-orez*, care-i mai greu de determinat daca mai este apa-n cratita.
Trucul propriu (vorba vine, ca-i de la matusa Victorie) e ca, dupa ce-am pus orezul, am completat apa, am gustat de sare si am pus si patrunjelul tocat, sa punem cratita la cuptor. Nu se lipeste, nu se zdrobeste si nu se arde, daca nu adormim langa el. In lipsa cuptorului, o cratita groasa, cum ar fi, de exemplu, de tuci emailat, si focul cel mai mic de la ochiul cel mai mic al aragazului ofera aproximativ aceleasi rezultate. Daca va abtineti si nu va apucati sa amestecati, bineinteles.

* Proportia este, pentru orez alb cu bob lung, de 2 masuri de apa la 1 de orez. E bine, daca nu aveti orez prefiert sau brun sau salbatic, care au mai putin amidon, sa spalati bine orezul, in apa rece, de cateva ori, pana apa pe care-o scurgeti devine aproape limpede.

Mic dejun aproape sănătos

Publicat pe de
Răspunde

Cu accentul pe ‘aproape’, bineînțeles.
Așadar: iaurt gras (din lapte de oaie și bivoliță, dacă se poate), cereale, de preferat ne-expandate și ne-extrudate, cât mai naturale, carevasăzică, o banană (sau un măr sau o pară sau o gutuie) tăiată bucățele, o pungă mică de stafide (sau struguri sau prune sau vișine sau ce e mai de sezon) și o linguriță cu vârf de zahăr brun sau o linguriță de miere. Iaurtul se poate înlocui cu lapte acru (din ăla pe care-l poate face orișicine din lapte nefiert) sau chefir. Puteți înlocui zahărul cu o linguriță de dulceață mai acrișoară, de un paregzamplu sau puteți să vă faceți de cap în orice fel doriți, numai să vă placă.
Amestecați bine și mâncați cu poftă.

mic dejun de mare lene

Publicat pe de
2

pe scurt, frankfurteri de la muresan (pentru cine nu-i din cluj, una din legendele carnivore ale clujului, cele mai bune produse traditionale, afumate cu fum si condimentate cu sare, piper si usturoi adevarat), pita de casa cu masline si chimen, facuta ieri cu manutele-astea doua, sos picant de la pizzeria de vizavi (ca am uitat, pentru a 287-a oara, sa iau mustar).

Amintiri din copilărie: picioci coapte

Publicat pe de
3

Cum de-am uitat? Habar nu am… Trebuia să se facă iarnă zdravănă.

Se iau piciocile/perele de pământ/peruștele/barabulele/cartoafele și se spală bine-bine-bine, dacă vă place sa le mâncați cu coajă cu tot, ca și mie. O soluție e să folosiți o drăcie din aia de frecat tigăi din plastic (arată ca spălătoarea din sârmă, doar că e din plastic). Foarte utilă la casa omului, mă jur pe pompița de detergent încorporată în chiuvetă.

Se dau la cuptorul încălzit bine (4-5 la gaz, 180-200 grade la electricitate) și se așteaptă cu ceva răbdare, în funcție de mărimea ziselor cartoafe, până sunt gata și se fac terci la cea mai mica apăsare,  iar coaja e puțin crocantă. Ca să nu aștept prea mult, eu folosesc cartofi mici, din aia ziși ‘de dat la porci’, care-s gata în circa juma’ de ceas.

Recomand călduros a se manca unși cu unt și presărați cu sare, iar pentru a aluneca mai ușor pe gat, cu moare de curechi sau, pentru urechi mai delicate, zamă de varză murată.