Arhive categorie: zămuri și-alte leveșe

… dar cu piure de mazăre

Publicat pe de
1

Actualizare post-ortognatică (16 octombrie), pentru bi-max babes, că e musai:

Mărim cantitatea de smântână la cca. 150 ml (eventual o înlocuim cu smântână nefermentată), o fierbem, cum am zis și alaltăieri, cu doi-trei căței de usturoi tăiați felioare și pasăm mazărea cu blenderul până devine o pastă fină. Dăm orice fel de carne gătită prin chopper, o turnăm peste mazăre, mai pasăm o dată. Mâncăm cu lingurița și cu răbdare, eventual cu oglinda în față, pentru că buza de jos e încă amorțită puțin.

Așadar, orice, dar cu mazărea stropșită de care vă povesteam acum câteva zile. Pentru că e bună rău. În cazul din imagine, cu aripioare de pui cu rădăcinoase la cuptor. Că deh, iese bine contrastul în poză. Dar ar merge la fel de bine cu cârnăciori cu piciorușe din scobitori, costițe sau fleică de la Mureșan.

Ingrediente (pentru două porții):

300 g de mazăre (proaspătă sau congelată, dar în primul caz durează un pic  mai mult fiertul)
2 linguri de smântână foarte grasă (aia vărsată, de Lechința, de 35%, merge foarte bine)
1 căciulie mică/medie de usturoi (în funcție de capacitatea fiecăruia)

1-2 morcovi
3-4 aripioare de pui fasonate, adică ultimele două segmente, cele care au ceva carne pe ele, că vârful e bun doar de zamă)
sumac, chimion (arăbesc, nu confundați cu chimenul), sare, piper

Metodă de fabricație:

Începem cu puiul, pentru că durează mai mult. Așadar, morcovii spălați și curățați de coajă (dacă e nevoie), se taie în bucăți de cca. 2 cm, dar vă orientați și voi în funcție de grosime (ai mei erau mici, de vară, așa că n-au trebuit despicați). Se picură pe ei puțin ulei, cât să se prindă condimentele, se condimentează cu chimion și sare și piper, se scutură bine și se pun în vasul de dat la cuptor. Aripioarele spălate și uscate cu un prosop de hârtie se condimentează cu aceleași trebușoare, plus sumac.

Se dau la cuptor (190 grade la ăl electric, cu restul vă descurcați voi). Dacă vi se pare că se arde, reduceți, evident, că sunteți eficienți și inteligenți, temperatura.

Când a început puiul să se rumenească, fierbeți mazărea în apă cu sare. Usturoiul îl dați la cuptor, pe o bucățică de folie de aluminiu pusă lângă tava cu puiul, tăiat la rădăcină, și îl coaceți până se face pastă (iese singur din coji, sub formă aproximativă de mujdei, la prima apăsare). Scurgeți mazărea, o zdrobiți cu ce aveți (blender, furculiță, zdrobitor de cartofi), fără a o face pastă, adăugați smântâna, usturoiul copt, sare (dacă mai trebuie) și piper.

Puneți pe ce farfurie aveți, turnați un pahar de vin. Mâncați, beți și vă veseliți.

wpid-dsc_0138.jpg

Poftă bună, lene ușoară.

Moare. Zamă de moare

Publicat pe de
Răspunde

Cum adică cine moare? Nu moare nimeni. Moarea e de curechi. Zamă de pe varza murată, cum ar veni, sau potroace ardeleneşti, perfecte pentru dezmahmurizare.

Iar zama de moare presupune următoarele

Ingrediente:

  • 0,5 kg oase de porc (garf, neafumate)
  • 250 g cârnaţi de porc, tăiaţi bucăţele
  • 300 g morcovi (raşi sau tăiaţi cubuleţe)
  • 200 g varză murată, tăiată fideluţă
  • 100 g pătrunjel (v. mai sus)
  • 100 g şorici tăiat fideluţă
  • 200-400 ml moare de curechi, în funcţie de cât e de acră
  • cca. 4 l de apă, din care să rămână vreo 3 după ce fierbe

Evident, toate cantităţile-s relative și orientative…

Metodă de fabricaţie:

Puneţi apa la fiert. De data asta, fără sare, că are moarea. Dacă mai trebuie, săraţi la sfârşit.
Când clocoteşte, reduceţi focul şi introduceţi carnea-n oală. După ce dă iar în clocot, adăugaţi zarzavatul, varza murată şi şoriciul. Fierbeţi până se desprinde carnea de pe oase. Scoateţi oasele. Adăugaţi bucăţile de cârnaţi. Acriţi cu moare de curechi, după gustul propriu. Până mai dă şi moarea un clocot şi fierb şi cârnaţii, dezbrăcaţi oasele de carne. Dacă n-aveţi câine, să ştiţi că tot ce rămâne pe oase e vama pentru bucătar şi se poate ronţăi în voie. Aruncaţi carnea de pe oase înapoi în zamă. Gustaţi. Dacă mai vreţi să acriţi, mai adăugaţi moare. Dacă nu e suficient de sărată, mai adăugaţi sare. Degresaţi. Eu prefer să las zama la răcit până se sleieşte grăsimea şi abia apoi să scap de grăsimea solidă.

Poftă bună, lene uşoară.

Zamă de cărălabe

Publicat pe de
1

Ce-s cărălabele? Varză kohlrabi, după părerea unor (departe de a fi) genii traducătoristice. Redundanții piciocii mele. Kohlrabi înseamnă varză-sfeclă, bă. Gulii, cum ar veni. Pe Wikipedia au amândouă, și gulia, și kohlrabi, poză. Dacă nici la poze nu știi să te uiți, lasă-te de meserie.
Mi-am descărcat bâzdâcul profesional (și amator-bucătăresc). Să purcedem.
Pentru că habar n-am, de fapt, cum se face zama asta, am improvizat din ce mi-am amintit. Și-a ieșit după cum urmează:

20180627_153753-1.jpg20180627_105841-1.jpg

Ingrediente:

3 cărălabe, medii. De preferat tinere. Dacă apucă să devină lemnoase, ați aruncat banii pe fereastră.
2 morcovi de vară
1 pătrunjel, tot de vară
150 g de carne de porc slabă. Mie mi-a rămas de la fasonatul mușchiulețului cumpărat ieri.
1 gălbenuș
150-200 ml de smântână. Grasă. Cea slăbită se cam brânzește.
cca. 3 l de apă. Că doar nu vă imaginarăți că se face zamă fără apă, nu? Doar că nu-i de pui, pe baza principiului „apă pui, ceapă pui, pui nu pui și mănânci ce pui”.
sare
 
Metodă de fabricație:
Puneți apa la fiert. Până fierbe, tăiați toate zarzavaturile bastonașe (sau cum vă place vouă mai mult), iar carnea cubulețe.
Când apa clocotește, puneți mai întâi carnea, așteptați să dea din nou în clocot, adăugați zarzavaturile, toate grămadă. Fierbeți până când se înmoaie morcovul.
Opriți focul. Lăsați la răcit vreo 10 minute. Între timp, înfăptuiți amestecul de gălbenuș cu smântână. Ca să nu se brânzească/taie, înainte de a-l turna, amestecați-l cu puțină zamă caldă, ca să se apropie de temperatura zămii. Turnați-l în zamă și amestecați bine. Ați terminat, după părerea mea. Dacă doriți, zama asta se poate acri cu zeamă sau sare de lămâie. Eu n-am acrit-o, pentru că mi se pare că guliile au un gust prea subtil și, cum am eu mâna grea, s-ar putea să rămân cu o zamă acră neidentificabilă.

Poftă bună, lene ușoară.

 

Zamă de șelătuțe – noi amintiri din copilărie

Publicat pe de
1

Zama asta tare nu-mi plăcea în copilărie. N-aveam eu nicio treabă cu gustul, mă enervau, ca pe orice copil (din câți am cunoscut eu, bineînțeles), frunzele înmuiate care mi se lipeau de dinți, limbă și cerul gurii.
Și-acum, om mare la sfat și tot mic la stat, am ajuns să caut șelătuțe pe unde nici cu gândul nu gândești. Prin parcul central, adică. Auzisem eu de la o cofăriță, din piață, că e plin parcul de ele. Și-avea dreptate. Așa că plimbarea cu bârfe de seară s-a lăsat cu vreun pumn și jumătate de amintiri.
În afară de mama, care-a preluat rețeta de la soacră-sa, n-o mai face nimeni din câți am cunoscut așa, simplă, chioară și de post. Dacă nu o îmbunătățești, ca mine, cu un ou poșat, sau ca alții cu omletă tăiată fâșii sau zdrențe de ou ori razalăi, sau dacă n-o acrești cu jintuială.
Dar să nu stăm, că oricum durează o jumătate de oră, pe ceas.

Ingrediente:
1 grămăjoară de șelătuțe (așa se vând pe-aici) pe cap de mesean
1/2 l de apă pe cap de mesean
1 legătură de usturoi verde (sau mai mult, dacă vă place usturoiul)
2 linguri de ulei
sare, oțet

Mai întâi, spălați șelătuțele (untișor, sălățică de pădure, calculțe). Eu, de obicei, le spăl în două-trei ape și le scot din apă, ca să rămână pământul pe fundul castronului.
Tocați cozile de usturoi, căliți-le jumătate de minut și adăugați șelătuțele spălate și scurse de apă. Căliți încă vreo jumătate de minut.
Turnați apa peste ele și lăsați-le să fiarbă, după ce au dat în clocot, încă vreo 5 minute. Sărați, acriți cu ce-aveți (oțet, în cazul de față) după gustul propriu. Dacă nu e post, adăugați câteva linguri de smântână.

Cremă de broccoli cu usturoi copt

Publicat pe de
1

Dacă mă veți vedea în zilele următoare cu ceva verde-n păr, nu va fi o floare sau un fluture. Am făcut, pur și simplu, cremă de broccoli. Cam un sfert din ea a ajuns (bineînțeles, din cauza îndemânării mele) pe faianță, șorț, ochelari și carlionți… Dar măcar a fost simplă (dacă nu luăm în calcul că mi-a fost prea lene să cobor și să urc patru etaje după un cub de supă de legume, și am făcut concentratul în casă, pe aragaz).

Ingrediente:

1 pungă de broccoli congelat
1 căciulie de usturoi
2 linguri de ulei de măsline
1 cub de supă de legume
1 l de apă
2-3 linguri de smântână fermentată

Scurta pregătire:

Fierbem broccoli în supă, până se înmoaie (supă de cub știți să fierbeți, nu?) și apa scade la jumătate din cantitatea inițială. Scurgem supa într-un castron, pasăm broccoli împreună cu usturoiul copt (în cuptor, cu partea dinspre rădăcină tăiată în așa fel încât să eliberați cățeii din coajă cu o ușoară apăsare, când sunt copți), adăugăm smântâna, subțiem cu supa rămasă, până când ne place textura. După gust, adăugăm sare, piper și ceva ulei de măsline. N-am avut curaj să pun și mentă. Dacă vă țin băierile, puneți voi.

În poză veți vedea un ou poșat (poché sau poached, never posh), după indicațiile din filmulețul de aici. Nefranțuziții se vor descurca singuri, mă tem…

Îmi mai nenorocesc și eu propriile opere, așa că nu vă recomand să le combinați decât dacă vă plac mâncărurile ceva mai fade. Dacă nu vă plac, puteți adăuga crutoane aromatizate, bacon uscat în cuptor, brânză maturată rasă, pe rând sau împreună.

cum n-am făcut eu consomme

Publicat pe de
Răspunde

aseară, pe când supa cu găluşte fierbea foarte încet, conform rețetei, pe aragaz, eram tare avântată în a o limpezi cu metoda pentru consomme.
azi, după un sfert de oră de documentare și răs-documentare, am descoperit că-i prea mare bătaia de cap (faci un piure de carne, legume și albuș de ou, turnate-n supă şi lăsate să fiarbă foaaaaaaaarte încet şi la foc foaaaaaaaaarte mic, sub supraveghere, după care faci gaură în capacul care se formează din maglavaisu’ ăsta și scoți supa cu polonicul, cu prea multă răbdare) și că îmi depășește limita de ședere lângă aragaz, de 30 de minute.
aşa că am luat filtrul din plastic, nefolosit, de la cafetieră (nu-mi place cum filtrează cafeaua), și-am trecut supa prin el.
și-am strigat: miraaaaaaacoooooool.
PS: evident că nu voi mai putea filtra cafea prin el, da’ ce-mi pasă, e un sacrificiu minor.

Zamă de ouă

Publicat pe de
Răspunde

Cunoscută pe la mine și pe la alții prin sat și sub denumirea de „zam’ aită”. Și, totodată, drept una din cele mai rapide (maximum 30 de minute, cap-coadă) mâncări ale săracului de pe astă lume…
Se dau mai jos rețeta proprie (mai întâi) și rețeta lu’ buna (a doua).

Ingrediente (1):
2-3 linguri ulei (de măsline, dacă aveți, iar dacă nu, de floarea soarelui) SAU
1/4 pachet de unt
5-6 căței de ai (usturoi, în limba româna literară)
2-3 morcovi mari, rași sau tăiați bastonașe
1 sticluță mică de vin SAU
2 pahare de vin dintr-o sticlă mai mare
2 linguri cimbru
2-3 linguri faina
3 l de apa calda (puneți-o la fiert înainte să vă apucați de restul operațiunilor)*
6 oua (sa nu uitam ce fel de zamă facem, nu?)

După cum am zis, începeți prin a pune apa la fiert, în alta oală decât cea în care veți face supa. Acuma, ideal este ca, pentru supă, sa aveți o oală mai mult înaltă decât largă, da’ nu tușește nici dacă o faceți în orice altă oală.
Apoi, căliți întâi morcovii și apoi aiu’ tăiat felioare în ulei sau unt sau un amestec de amândouă. Adăugați făina și învârtiți-o de doua ori în oală. Adăugați cimbrul. Începeți să turnați, cu un polonic sau ibric, din apa fiarta, ca să diluați amestecul lipicios de făină și grăsime. Așa recomand eu. Puteți și să turnați direct apa, dar există șanse mari să rămână cocoloașe. După ce amestecul a ajuns aproape lichid, turnați restul de apă și vinul. Fierbeți până se înmoaie morcovii.
Spargeți ouăle, unul câte unul, într-o ceașcă. Din ceașcă, turnați-le în zama clocotindă și aburindă. Mai fierbeți 5 minute**.
Luați un bol, un polonic, o lingură și descurcați-vă.

Ingrediente (2):
din cele de mai sus se scad vinul și cimbrul și se adaugă oțet (după gust)

Continuați după cum v-am povestit mai sus.

* Eu prefer să pun apa fiartă, în urma câtorva incidente de inundare a aragazului cu spuma cauzată de apa rece turnată peste maglavaisul cald. Voi puteți încerca pe cont propriu și alte metode.

** Să nu va împingă mai știu eu ce să amestecați în zamă înainte să expire cele 5 minute finale. Vă veți alege cu o papară fiartă, în cel mai bun caz.

2 în 1: limbă fiartă și zamă de tarhon plus încă 1, cu ragu

Publicat pe de
1

Reiau: sunt cea mai mare leneșă. Prin urmare, orice fel de supă-zamă-ciorbă e mâncarea ideală, pentru ca nu are nevoie de supraveghere.

wpid-wp-1445927660945.jpg

Ingrediente pentru 2-3 persoane:

  • 3-4 morcovi
  • 1 pătrunjel
  • 1 țelină mică de tot (opțional)
  • 2 bucăți limbă de porc (sau 3, dacă doriți să vă rămână și de făcut cubulețe în zamă)
  • 1 legătură de tarhon sau, dacă sunteți ardeleni, un smoc bun de tarhon de la conservă, de la vreo tanti din piață, dacă nu aveți de la mama de-acasă (eu îl prefer pe ăsta, că mi se pare mai aromat)
  • un pumn mic, de-al meu, de orez. Baschetbaliștii să pună cu pumnul nevestei.
  • 1-2 gălbenușuri de ou
  • 200 ml smântână (grasă)
  • sare, piper
  • vreo 3 l de apa (într-o oală care să-i încapă, și să mai lase loc și pentru ingrediente)

La comun, zama și limba fiartă:

Puneți apa la fiert. Curățați si spălați zarzavatul. Dați zarzavatul pe răzătoare (dacă sunteți leneși ca mine) sau faceți-l bucățele în orice formă doriți (rondele, cubulețe fâșiuțe). Spălați limba (porcului, evident). Când fierbe apa, puneți mai întâi limba la fiert, urmată de zarzavat, când reîncepe să fiarbă. Lăsați în continuare la fiert, la foc mediu (ca să nu dea spuma pe-afara), până când fâșii din bucata cu carne puțin mai grasă de sub limba propriu-zisă pot fi desprinse ușor.

Scoateți limba și lăsați-o la răcit. Vă spun după aia ce fac eu cu ea.

Zama (continuare):

Mărunțiți (sau nu, în funcție de nivelul de lene) tarhonul și puneți-l în zamă. Adăugați și pumnișorul de orez (se pot pune și paste mai mititele, dacă vă poftește inima, dar eu așa am învățat de-acasă).

Lăsați să se răcească puțin și purcedeți la înălbit zama cu ou și smântână, astfel: separați albușul de gălbenuș, amestecați gălbenușul cu smântâna, bine de tot. După ce s-au amestecat, turnați treptat câte puțină zamă, ca să se egalizeze temperatura și ca oul să nu se strângă în momentul în care turnați amestecul în zamă. Când simțiți că amestecul s-a încălzit cât de cât, turnați-l în zamă și amestecați repede-repede.

Dacă ați cumpărat 1 bucată limbă de porc în plus, curățați-o de pieliță, tăiați-o cubulețe și adăugați-o în zamă.

Limba fiartă (continuare):

Metode sunt multe. Eu prefer sandviciuri cu limbă fiartă tăiată în felii subțiri, cu muștar si sos worchestershire (pffffff ce nume lung și se citește woostershire, ca să te încurce și mai mult) sau cu un sos chili chinezesc sau sos tartar (nu vă mai spun cum se face, că se găsește în toate colțurile și are la bază o maioneză), pe pâine neagră sau cu semințe sau în lipie și cu castraveciori murați de mama mea.

+1:

Dacă nu vreți zamă, puteți face un ragut a la mama mea, fierbând cele de mai sus în mai puțină apă, întregi, adăugând o ceapă mică la ingrediente și, la sfârșit, ceva bulion, după gust. Când a fiert limba, lăsați lichidul să scadă destul de mult, scoateți limba la răcit si curățat, iar până se răcește, dați zarzavatul, apa rămasă în oală și ceapa prin sită sau, fiindcă sunteți leneși bine echipați, prin blender, adăugați bulionul, ceva măsline fără sâmburi (eu cumpăr din cele tăiate pentru sosuri), sare si piper dacă mai e nevoie și turnați sosul peste limba fiartă și tăiată în felii mai groase. Mai fierbeți 5 minute și mâncați cu piure de cartofi sau (deși mie nu-mi place deloc) cu macaroane de ce fel doriți, da’ să fie din cele scurte.

Cea mai leneșă mâncare: leveșă cu găluște

Publicat pe de
11

Supă limpede cu găluște, carevasăzică. Bucătarul leneș vă lămurește aici despre diferența dintre leveșă și zamă.

wpid-wp-1415878877678.jpeg

Moșu’ Remus avea dreptate, găluștele-s mâncarea gospodinei leneșe. E drept, de pe vremea când nu erau tăieței la pungă… Da’ nu vă împiedică nimic să puneți și din ăia
cum se procedează ca să nu vă alegeți cu o tocană de tăieței, mai încolo). Cât despre lenea asociată producției propriu-zise, ţin să vă informez că avantajele sunt următoarele:
  • efortul este minim, adică necesita spălarea cărnii și curățatul și spălatul zarzavatului
  • se fierbe la foc foarte mic, adică nu dă în foc, nu murdărește aragazul, nu se arde
  • producția găluștelor durează maximum 20 de minute, fără timpul de fierbere de încă 10 (maximum)

Dezavantajul unic este că:

  • fiartă cumsecade, la focul cel mai mic-mititel, ca să rămână limpede, o astfel de supă stă pe aragaz vreo 3 ore

Recipiente

  • 1 oală mare, de 4-5 l.
  • 1 oală mai mică, în care să strecurați supa și să fierbeți găluștele.

O NOTĂ: se recomanda ca în oala pentru supa asta sa nu fierbeți niciodată nimic altceva în afara de apă, sau, în orice caz, nici un fel de mâncare cu aromă puternica, ciorbe, zemuri și alte borșuri.

Ingrediente pentru supă (pentru o oală mare, de 4-5 l):

  • 1 găină sau 1 cocoș de curte, dezmembrate (zicala cu găina bătrână și zama bună e adevărată până aici).

sau

  • 3-4 (după posibilitățile buzunarului) bucăți de rasol sau piept de vită cu os, da’ mai bine 4 
  • 5-6 morcovi, mai mărișori și adulți, nu din cei de primăvară (de aici zicala de mai sus nu se mai aplică)
  • 2-3 pătrunjei, tot maturi 
  • 1 țelină medie, tot de toamnă

Puneți apa la fiert (până dă în clocot, poate fi și la foc mare). Între timp, spălați carnea, curățați legumele și spălați-le și pe ele. Când apa dă în clocot, reduceți focul cat de mult posibil. Puneți carnea, sarea, piperul boabe (unii pun și o foaie de dafin și o ceapă, după care nu mă omor) în oală și așteptați să dea din nou în clocot. În acest moment, adăugați zarzavatul. Puneți capacul, așa, mai pe-o ureche sau, dacă aveți capac cu ventil, puneți-l drept.

De aici, datorită timpului lung de fierbere, puteți să vă faceți de cap, în orice fel doriți, fără griji, ca nu se arde, vreo 3-4 ore. Dacă nu vi se pare suficient de concentrată, fierbeți-o o perioadă fără capac.

Lăsați supa să fiarbă până când începe carnea sa se desprindă de pe oase. Dacă mai e nevoie, adăugați sare. Strecurați supa printr-o sită deasă, în altă oală.

ALTĂ NOTĂ: dacă vă dorește sufletul și o salată de boeuf din zarzavatul  și carnea din supă, scoateți zarzavatul puțin înainte de ce ziceam mai sus, ca să nu se facă terci. O a doua mâncare de genul 2 în 1 poate fi o supă-cremă din zarzavat, prin pasarea zarzavatului, adăugarea unei cantități oarecare de supă pentru subțiere  și asezonarea cu ce vă dorește sufletul. Eu pun bulion și puțin piper.

Ingredientele pentru găluște:
  • 1-2 ouă, în funcție de cantitatea de supa strecurată
  • gris, ochiometric

wpid-dsc_0083.jpg

Separați  albușul de gălbenuș. bateți albușul cu furculița (adăugați o pișcătură de sare) până se întărește. Adăugați gălbenușurile prin răsturnare. Adăugați grisul pana când amestecul este tărișor  și se desprinde  ușor de pe bol.

Cu o lingură  înmuiată în supa care clocotește (este esențial sa clocotească, aşa că dați supa strecurată  înapoi la foc imediat), formați găluștele  și puneți-le în supa.

Dacă aveți fidea din pungă, e de evitat sa o fierbeți în supa pentru că, având ea prea multă făină, s-ar putea să vă alegeți cu o tocană. Fierbeți fideaua separat, în apa cu sare, spălați-o și puneți-o abia apoi în supa strecurată. Puteți să aplicați același procedeu și pentru galuste, dacă vine soacra în vizita, pentru că nu rămân firimituri de găluşte prin supă.