… dar cu piure de mazăre

Actualizare post-ortognatică (16 octombrie), pentru bi-max babes, că e musai:

Mărim cantitatea de smântână la cca. 150 ml (eventual o înlocuim cu smântână nefermentată), o fierbem, cum am zis și alaltăieri, cu doi-trei căței de usturoi tăiați felioare și pasăm mazărea cu blenderul până devine o pastă fină. Dăm orice fel de carne gătită prin chopper, o turnăm peste mazăre, mai pasăm o dată. Mâncăm cu lingurița și cu răbdare, eventual cu oglinda în față, pentru că buza de jos e încă amorțită puțin.


Așadar, orice, dar cu mazărea stropșită de care vă povesteam acum câteva zile. Pentru că e bună rău. În cazul din imagine, cu aripioare de pui cu rădăcinoase la cuptor. Că deh, iese bine contrastul în poză. Dar ar merge la fel de bine cu cârnăciori cu piciorușe din scobitori, costițe sau fleică de la Mureșan.

Ingrediente (pentru două porții):

300 g de mazăre (proaspătă sau congelată, dar în primul caz durează un pic  mai mult fiertul)
2 linguri de smântână foarte grasă (aia vărsată, de Lechința, de 35%, merge foarte bine)
1 căciulie mică/medie de usturoi (în funcție de capacitatea fiecăruia)

1-2 morcovi
3-4 aripioare de pui fasonate, adică ultimele două segmente, cele care au ceva carne pe ele, că vârful e bun doar de zamă)
sumac, chimion (arăbesc, nu confundați cu chimenul), sare, piper

Metodă de fabricație:

Începem cu puiul, pentru că durează mai mult. Așadar, morcovii spălați și curățați de coajă (dacă e nevoie), se taie în bucăți de cca. 2 cm, dar vă orientați și voi în funcție de grosime (ai mei erau mici, de vară, așa că n-au trebuit despicați). Se picură pe ei puțin ulei, cât să se prindă condimentele, se condimentează cu chimion și sare și piper, se scutură bine și se pun în vasul de dat la cuptor. Aripioarele spălate și uscate cu un prosop de hârtie se condimentează cu aceleași trebușoare, plus sumac.

Se dau la cuptor (190 grade la ăl electric, cu restul vă descurcați voi). Dacă vi se pare că se arde, reduceți, evident, că sunteți eficienți și inteligenți, temperatura.

Când a început puiul să se rumenească, fierbeți mazărea în apă cu sare. Usturoiul îl dați la cuptor, pe o bucățică de folie de aluminiu pusă lângă tava cu puiul, tăiat la rădăcină, și îl coaceți până se face pastă (iese singur din coji, sub formă aproximativă de mujdei, la prima apăsare). Scurgeți mazărea, o zdrobiți cu ce aveți (blender, furculiță, zdrobitor de cartofi), fără a o face pastă, adăugați smântâna, usturoiul copt, sare (dacă mai trebuie) și piper.

Puneți pe ce farfurie aveți, turnați un pahar de vin. Mâncați, beți și vă veseliți.

wpid-dsc_0138.jpg

Poftă bună, lene ușoară.

Publicitate

Hummus cu doi M, sau cum n-am pus coada la lingură

Insist, iubiți cetitori, hummus se scrie cu doi (2) M. Cu unul singur, e pământ de flori.

Şi acu’, dacă tot mi-am liniștit conștiința profesională, vă voi povesti cum se face hummus acasă, cu mânuțele alea două ale musafirilor.

Fără să pui coada la lingură, că  ne inspirarăm de la alții, și ne plăcu ce ieși.

Se ia un musafir, de preferat unul care gătește și acasă. Şi un computer de orice marcă, cu internet, ca să aflăm ingredientele de bază.

Se adaugă:

  • 1 conservă de năut fiert (400 ml). Evident, nu vă împiedică nimic să cumpărați năut uscat, se fierbe exact ca fasolea, dacă aveți răbdare să-l puneți la înmuiat, fiert, decojit. Dacă nu sunteți leneși. Eu sunt.
  • 5 căței de usturoi (sau mai mulți ori mai puțini, în funcție de cât de mult vă place usturoiul)
  • 1 lingură de pastă de susan (ați făcut cunoștință cu ea aici)
  • sumac
  • chimion turcesc măcinat
  • sare

Se pune musafirul la treabă, după cum urmează:

Dă prin blender năutul scurs de apa din conservă! Ca să ajungeți la consistența dorită, dacă îl vreți mai lichid, scurgeți apa într-o cană, nu în chiuvetă, și adăugați din ea în amestec.
Na-ți usturoiul și presa, zdrobește-l și amestecă bine!
Stai sa pun și o lingură de pastă de susan!
Na-ți sumac, chimen, sare!

Toată treaba asta durează vreo 5-10 minute, iar rezultatul e mai bun decât orice hummus de magazin. Dacă n-am dreptate, puteți să vă plângeți. O să dau vina pe musafir, evident.