aseară, pe când supa cu găluşte fierbea foarte încet, conform rețetei, pe aragaz, eram tare avântată în a o limpezi cu metoda pentru consomme.
azi, după un sfert de oră de documentare și răs-documentare, am descoperit că-i prea mare bătaia de cap (faci un piure de carne, legume și albuș de ou, turnate-n supă şi lăsate să fiarbă foaaaaaaaarte încet şi la foc foaaaaaaaaarte mic, sub supraveghere, după care faci gaură în capacul care se formează din maglavaisu’ ăsta și scoți supa cu polonicul, cu prea multă răbdare) și că îmi depășește limita de ședere lângă aragaz, de 30 de minute.
aşa că am luat filtrul din plastic, nefolosit, de la cafetieră (nu-mi place cum filtrează cafeaua), și-am trecut supa prin el.
și-am strigat: miraaaaaaacoooooool.
PS: evident că nu voi mai putea filtra cafea prin el, da’ ce-mi pasă, e un sacrificiu minor.
Arhive categorie: superultraextrarapide
Salată de ‘ce-ai în frigider’ (1)
Sau salată de nu mai trage mâța de coada, fă o mâncare leneșă și treci la muncă.
Azi, în loc să compensez pentru ce n-am muncit în timpul săptămânii, am jucat jocuri detective. aşa că m-a pălit foamea, și, concomitent cu ea, rușinea de a nu-mi fi făcut treaba.
Pe scurt, urmare a acestor două evenimente, am dat cu nasul prin frigider, am descoperit doi cartofi roșii, numa’ buni de fiert, două ouă ecologice și vreun pumnișor de măsline. la care, dacă aveam, aş fi adăugat piept de pui la grătar, cu sare, piper şi oregano, castraveți muraţi, iar dacă aveam şi musafiri, ceapă verde (mie nu-mi place combinația ceapă-cartofi, da’ pentru cine merită, fac eforturi).
În rest, fiert cartofii, fiert ouăle, răcit și curățat și unii şi altele, sub nasul mamei (virtual, că de când a greşit butonul, ne tratăm doar cu videoconferinţe). amestecat cu sare, piper şi ulei de măsline.
Mâncat cu poftă bună, de care vă urez şi vouă la mâncarea asta extrem de leneşă.
Păstăi scăzute

Adicătelea, pe clujenește, fasole verde scăzută. Doar că nu e verde, ci galbena și minunata fasole țucără, puțin dulceagă, fermă la cărniță și aflată pe toate tarabele din piață… Cum să n-o iei acasă?
Evident că există rețete mii, da’ nu strică o reamintire, nu?
Ingrediente
cca. 700 g păstăi (din piața, obligatoriu). Restul până la 1 kg l-am aruncat în congelator, opărit, că n-a mai incăput în tigaie.
330 ml bulion (de la mama, evident). Ideal ar fi fost să pun 4-5 roșii crude (medii), da’ nu m-am îndurat. Am cumpărat puține și mi-era lene să mai ies pe căldura asta, iar eu fără roșii nu pot să trăiesc.
2 morcovi tinerei
1 usturoi verde (cca. 2 căței de usturoi uscat)
1 hașmă (asta-i vestita ‘chive’, care s-a transformat la noi in ‘chivas’, ca beutura aia regală…)
sare, piper (mult), oregano
Recunosc că am trișat, pentru că, evident, îmi era prea lene să moșesc pe lângă cratiță. Cum anume? Am opărit păstăile, ca o leneșă ce ma aflu… (rețeta originală zice să pui toate ingredientele și să le gatesti inăbușit la foc mic).
Deci: păstăile opărite în apă cu sare (până în stadiul de al’ dente sau semicrocante) le-am aruncat într-o tigaie în care am călit mai întâi morcovii făcuți tăieței (știți voi, cu instrumentul de curățat cartofi), usturoiul și hașma tăiate, iar apoi am turnat bulionul peste. și, evident, n-am uitat sarea, piperul si oregano.
Iar pentru când îmi voi gasi cablul de descărcat poza, vă anunț că deasupra păstăilor se va afla o costiță de miel de la mătușa Marie, tratată boierește cu ulei de măsline, sare, și buruiene provensale (cunoscute poligloților nehaliți de teapa mea și ca herbes de Provence). Despre dânsa aș putea spune că nu s-ar fi supărat daca mai primea și usturoi și lămâie, da’ iaca am uitat.
Nu spăl vase!
Mie mi-e intotdeauna prea lene ca să spăl vase, așa încât orice mancare la care ajunge o singură tigaie e prietena mea cea mai bună.
Azi avem ochiuri cu kaiser și cartofi prăjiți.
Începem cu kaiserul tăiat felii subțiri. Îl aruncăm în tigaia anti-aderentă. Îl prăjim și îl scoatem pe o farfurie acoperită cu prosoape de hârtie (deștept om cine le-a inventat, dar și ăla care s-a gândit să le folosească la scurs unsoarea). Mai turnam puțin ulei și prăjim cartofii tăiați felioare subțiri (cu răzătoarea aia universală, care calcă, spală și, daca te porți frumos, face și de mâncare). Nu aglomerăm tigaia, ca să nu se facă terci cartofii, că ne plac mai crocanți. Scoatem și cartofii pe prosoape de hârtie. În uleiul care-a mai rămas, facem ochiurile, fără indicații speciale…
Tragem hârtia de sub cartofi și kaiser, adăugăm ochiurile, stropim cu sos Worchestershire, sare, piper și ce ne mai lasă inima, adăugăm gogoșari murați și-am terminat.
Pe ei (ele?)!
Zamă de ouă
Cunoscută pe la mine și pe la alții prin sat și sub denumirea de „zam’ aită”. Și, totodată, drept una din cele mai rapide (maximum 30 de minute, cap-coadă) mâncări ale săracului de pe astă lume…
Se dau mai jos rețeta proprie (mai întâi) și rețeta lu’ buna (a doua).
Ingrediente (1):
2-3 linguri ulei (de măsline, dacă aveți, iar dacă nu, de floarea soarelui) SAU
1/4 pachet de unt
5-6 căței de ai (usturoi, în limba româna literară)
2-3 morcovi mari, rași sau tăiați bastonașe
1 sticluță mică de vin SAU
2 pahare de vin dintr-o sticlă mai mare
2 linguri cimbru
2-3 linguri faina
3 l de apa calda (puneți-o la fiert înainte să vă apucați de restul operațiunilor)*
6 oua (sa nu uitam ce fel de zamă facem, nu?)
După cum am zis, începeți prin a pune apa la fiert, în alta oală decât cea în care veți face supa. Acuma, ideal este ca, pentru supă, sa aveți o oală mai mult înaltă decât largă, da’ nu tușește nici dacă o faceți în orice altă oală.
Apoi, căliți întâi morcovii și apoi aiu’ tăiat felioare în ulei sau unt sau un amestec de amândouă. Adăugați făina și învârtiți-o de doua ori în oală. Adăugați cimbrul. Începeți să turnați, cu un polonic sau ibric, din apa fiarta, ca să diluați amestecul lipicios de făină și grăsime. Așa recomand eu. Puteți și să turnați direct apa, dar există șanse mari să rămână cocoloașe. După ce amestecul a ajuns aproape lichid, turnați restul de apă și vinul. Fierbeți până se înmoaie morcovii.
Spargeți ouăle, unul câte unul, într-o ceașcă. Din ceașcă, turnați-le în zama clocotindă și aburindă. Mai fierbeți 5 minute**.
Luați un bol, un polonic, o lingură și descurcați-vă.
Ingrediente (2):
din cele de mai sus se scad vinul și cimbrul și se adaugă oțet (după gust)
Continuați după cum v-am povestit mai sus.
* Eu prefer să pun apa fiartă, în urma câtorva incidente de inundare a aragazului cu spuma cauzată de apa rece turnată peste maglavaisul cald. Voi puteți încerca pe cont propriu și alte metode.
** Să nu va împingă mai știu eu ce să amestecați în zamă înainte să expire cele 5 minute finale. Vă veți alege cu o papară fiartă, în cel mai bun caz.
Ficăței de pui cu bere și muștar

La cererea publicului posesor de:
1 kg ficăței de pui
2 cepe
3 morcovi
1 bere
1 lingură de muștar
Leneșa vă recomandă:
Tăiați ceapa cubulețe cât de mărunțele va ies. Dați pe răzătoare morcovii. Căliți ambele ingrediente (LA FOC MIC), în ulei nu prea mult, până când ceapa este translucidă (mătușile specialiste în călit ii zic sticloasă).
Adăugați ficățeii (rugăm nu sărați ficățeii niciodată înainte de a fi gata mâncarea, că se amărăsc). Lăsați la foc mic. Fiind ficățeii de pui de gostat, probabil vor lăsa apă. Dacă aveți noroc și după 3 minute n-au lăsat zisa apă, adăugați mai cu țârâita cât sa-i acopere, abia-abia. Dacă scade și ficățeii nu-s fierți (puțin probabil, da’ noa) mai adăugați din când în când.
Când ficățeii-s fierți (adică dacă îi tăiați nu-s roz în mijloc), lăsați apa să scadă, adăugați o lingură de muștar și un deț de bere și sărați și pipărați după gust. Editare întârziată: lăsați și berea să scadă.
Trântiți un piure de cartofi alături și aruncați-va pe dânșii.
Mic dejun aproape sănătos
Cu accentul pe ‘aproape’, bineînțeles.
Așadar: iaurt gras (din lapte de oaie și bivoliță, dacă se poate), cereale, de preferat ne-expandate și ne-extrudate, cât mai naturale, carevasăzică, o banană (sau un măr sau o pară sau o gutuie) tăiată bucățele, o pungă mică de stafide (sau struguri sau prune sau vișine sau ce e mai de sezon) și o linguriță cu vârf de zahăr brun sau o linguriță de miere. Iaurtul se poate înlocui cu lapte acru (din ăla pe care-l poate face orișicine din lapte nefiert) sau chefir. Puteți înlocui zahărul cu o linguriță de dulceață mai acrișoară, de un paregzamplu sau puteți să vă faceți de cap în orice fel doriți, numai să vă placă.
Amestecați bine și mâncați cu poftă.
Pate de foie maigre (de pui)
Pe scurt, ca să compensăm pentru pâinea de ieri, un pateu de ficat de pui (slab, că încă nu am auzit de pui îndopați).
- 300 g ficăței de pui
- 2 cepe mici sau 1 medie (albă, roșie, de care-aveți)
- 1 morcov mic
- 1/2 ardei (dacă vă place, mie nu mi-a plăcut, de data asta)
- cimbru și piper după gust
- sare
- 3 linguri ulei sau unt (dacă n-aveți ulei, pentru ca ați uitat, ca mine, să cumpărați)
- 1-1 1/2 pahar de vin (alb sau roșu, de care beți de obicei)
Călim la foc mic ceapa și ardeiul tăiate cubulețe, și morcovul ras (puteți să le dați și prin chopper, dacă stau să mă gândesc mai bine, că ieri nu mi-a trecut prin cap).
Când sunt călite, adaugăm ficățeii, piperul și cimbrul și lăsăm tot la foc mic, vreo 20 minute, turnând și putina apă (dacă e nevoie) sau, și mai bine, vin (la sfârșit, după ce scade zeama lăsată de ficăței). De la bunica citire: nu sărați ficățeii până nu-s gata, că se amărăsc.
După ce am stins focul, lăsăm 5 minute la răcit, trântim totul în blender, facem bzzzzzzzzzzzzzzzz până obținem o pastă.
Eu n-am pus sare în pateu, dar voi faceți după pofta inimii. A durat 30 de minute, plus coafatul și si machiatul pentru poză, adică încă 5.


