Mie mi-e intotdeauna prea lene ca să spăl vase, așa încât orice mancare la care ajunge o singură tigaie e prietena mea cea mai bună.

Azi avem ochiuri cu kaiser și cartofi prăjiți.

Începem cu kaiserul tăiat felii subțiri. Îl aruncăm în tigaia anti-aderentă. Îl prăjim și îl scoatem pe o farfurie acoperită cu prosoape de hârtie (deștept om cine le-a inventat, dar și ăla care s-a gândit să le folosească la scurs unsoarea). Mai turnam puțin ulei și prăjim cartofii tăiați felioare subțiri (cu răzătoarea aia universală, care calcă, spală și, daca te porți frumos, face și de mâncare). Nu aglomerăm tigaia, ca să nu se facă terci cartofii, că ne plac mai crocanți. Scoatem și cartofii pe prosoape de hârtie. În uleiul care-a mai rămas, facem ochiurile, fără indicații speciale…

Tragem hârtia de sub cartofi și kaiser, adăugăm ochiurile, stropim cu sos Worchestershire, sare, piper și ce ne mai lasă inima, adăugăm gogoșari murați și-am terminat.

Pe ei (ele?)!