Arhive categorie: de păscut (salate)

Ficatul și salata voini(ci)că

Publicat pe de
2

Dacă mă întrebați pe mine, cea mai bună mâncare e grătarul cu salată. Grătar de orice, cu salată de orice. În speță, din cele de mai jos:

ficat + salatăIngrediente:

ficat de vițel
vermut alb sec
rucola (voinicică)
portocală
sare
piper

 

 

Fabricate după cum urmează:

Deși am pornit chitită să cumpăr piept de pui pentru grătar și salată de ce găsesc și deși am cumpărat și pui, nu m-am putut abține, scuzați-pardon, să nu iau și o bucată frumoasă tare de ficat de vițel. Din care habar n-aveam ce-o să fac până n-am ajuns acasă și nu m-a lovit foamea. Rău. Asta însemnând că ar fi fost cazul să se facă repede și foarte repede.

Repedele a însemnat tăiat felia de ficat în fâșii de cca. 2 cm (cam cât grosimea inițială), datul dumnealui prin puțin ulei, încins tigaia-grătar, aruncat ficatul în tigaie, lăsat până se albește până la jumătate, întors, stropit la sfârșit cu un gât bun de vermut alb sec (și aproape naționalist, în sens de Buchetul Moldovei, primit cadou). Asta pe post de să îți fie învățătură de minte să n-ai vin în casă, că improvizezi cu ce ai și iese mult mai bine.

Până să fie gata ficatul, s-a spălat și uscat puțin voinicica (da, rucola, rucola…), s-a desfăcut portocala, s-a tăiat bucățele și s-au amestecat între ele cu oțet balsamic, ulei (presat la rece, nedecantat, dar merge și de măsline, dacă din ăla aveți), sare și piper. Nu singure, că nu-s atât de leneșă încât să îmi fi dezvoltat capacitățile telekinetice, ci cu mânuțele-astea două.

Ficatul? Scos din tigaie, dat cu un praf de sare și unul de piper. Tăiat, mâncat.

Poftă bună, lene ușoară.

 

Sfeclă voinicită

Publicat pe de
Răspunde

Se dau următoarele ingrediente (pe cap de mesean):

2 sfecle roșii foarte mici (vă descurcați voi și cu altele mai mari, că doar știm că nu suntem leneși pur și simplu, ci eficienți, adică leneși inteligenți)
2 pumni de voinicică (rucola, măi, rucola, dar am o zi pruteană)
oțet balsamic, ulei de măsline, sare și piper

Și metoda de fabricație de mai jos:
Coaceți sfecla până se bășică la coajă. După ce ați scos-o din cuptor, luați o pereche de mănuși de menaj, puneți-vi-le pe mâini și curățați-o. Lăsați-o la răcit și faceți-o, apoi, cubulețe.
Spălați voinicica prutenească (rucola). Amestecați-o cu sfecla, uleiul și oțetul balsamic. Sărați, pipărați.
Eu am pus un grătar pe lângă dumnealor.

Poftă bună la lenevit!

Cum îi miroase bucătarului leneș a vară

Publicat pe de
Răspunde

Nu știu cum vă miroase vouă vara, dar pentru mine nu-i vara nu-i vară înainte de prima salată de roșii adevărate, cu ceapă nouă. Culmea e că nici nu-mi place din cale-afară. Primul ingredient pe care-l scot din salate e ceapa. Dar prima salată din roșii adevărate e musai cu ceapă. Și dacă ar fi și cu pui (mic, de curte) pane, cred că ar fi și mai vară.
Rețetă? Serrrrrriooooosssss? Are musai roșii și ceapă. În rest, cum v-o tăia capul și cum v-o lăsa lenea.

salata rosii ceapa

Să vă fie vara de bine!

P.S.: din lipsă de pui și prisos de ficat de mânzat, s-a testat salata cu rețeta de ficat cu vermut.

Vestitorii primăverii: salată cu leurdă și grătar din piept de pui

Publicat pe de
1

Iacă pohta ce-am pohtit: carne cu salată. Așa încât m-am învârtit de două ori prin piață și o dată prin magazin, și-am ajuns acasă cu următoarele:

piept de pui dezosat, tăiat felii de-a latul fibrei
ulei de măsline
leurdă
valerianella (cunoscută, după cum spuneam, sub diverse nume, cum ar fi șelătuțe, la mine-n sat)
ridichi
roșii cherry
avocado
ulei de floarea soarelui nerafinat
sare, piper, herbes de Provence

Merită spus că, după vreo doi ani de când n-am mai mâncat carne de pui decât de la mama din ogradă și, eventual, inimioare și pipote din magazine, că pe alea n-au cum să le injecteze, am găsit, în sfârșit, un magazin cu carne de pasăre proaspătă, care nu se fierbe pe grătar, în loc să se frigă.

Așadar, am luat bucățile mai mari din pieptul de pui (știți că se desface în patru, două mici și două mari, cred), le-am tăiat de-a latul fibrei, le-am pus în tigaia-grătar unsa cu ceva ulei de măsline, le-am sărat, le-am pipărat, le-am fript.

Pentru salată am amestecat doi pumnișori de-ai mei de valerianella (așa o găsiți în magazine) cu trei sferturi de legătură de leurdă, o ridiche și două roșii-cireșici, plus jumătate de avocado, am turnat ulei nerafinat, ceva sare și o pișcătură de buruiene provensale (mare grijă, sunt foarte aromate și dacă ați scăpat prea mult, o să vă urmărească gustul vreo trei zile).

Am făcut o năzbâtie și-am prăjit mămăligă rămasă de ieri. M-am lins pe degete.

Poftă bună, leneveală plăcută!

Hummus cu doi M, sau cum n-am pus coada la lingură

Publicat pe de
Răspunde

Insist, iubiți cetitori, hummus se scrie cu doi (2) M. Cu unul singur, e pământ de flori.

Şi acu’, dacă tot mi-am liniștit conștiința profesională, vă voi povesti cum se face hummus acasă, cu mânuțele alea două ale musafirilor.

Fără să pui coada la lingură, că  ne inspirarăm de la alții, și ne plăcu ce ieși.

Se ia un musafir, de preferat unul care gătește și acasă. Şi un computer de orice marcă, cu internet, ca să aflăm ingredientele de bază.

Se adaugă:

  • 1 conservă de năut fiert (400 ml). Evident, nu vă împiedică nimic să cumpărați năut uscat, se fierbe exact ca fasolea, dacă aveți răbdare să-l puneți la înmuiat, fiert, decojit. Dacă nu sunteți leneși. Eu sunt.
  • 5 căței de usturoi (sau mai mulți ori mai puțini, în funcție de cât de mult vă place usturoiul)
  • 1 lingură de pastă de susan (ați făcut cunoștință cu ea aici)
  • sumac
  • chimion turcesc măcinat
  • sare

Se pune musafirul la treabă, după cum urmează:

–Dă prin blender năutul scurs de apa din conservă! Ca să ajungeți la consistența dorită, dacă îl vreți mai lichid, scurgeți apa într-o cană, nu în chiuvetă, și adăugați din ea în amestec.
–Na-ți usturoiul și presa, zdrobește-l și amestecă bine!
–Stai sa pun și o lingură de pastă de susan!
–Na-ți sumac, chimen, sare!

Toată treaba asta durează vreo 5-10 minute, iar rezultatul e mai bun decât orice hummus de magazin. Dacă n-am dreptate, puteți să vă plângeți. O să dau vina pe musafir, evident.

 

Salată de ‘ce-ai în frigider’ (1)

Publicat pe de
2

Sau salată de nu mai trage mâța de coada, fă o mâncare leneșă și treci la muncă.
Azi, în loc să compensez pentru ce n-am muncit în timpul săptămânii, am jucat jocuri detective. aşa că m-a pălit foamea, și, concomitent cu ea, rușinea de a nu-mi fi făcut treaba.

Pe scurt, urmare a acestor două evenimente, am dat cu nasul prin frigider, am descoperit doi cartofi roșii, numa’ buni de fiert, două ouă ecologice și vreun pumnișor de măsline. la care, dacă aveam, aş fi adăugat piept de pui la grătar, cu sare, piper şi oregano, castraveți muraţi, iar dacă aveam şi musafiri, ceapă verde (mie nu-mi place combinația ceapă-cartofi, da’ pentru cine merită, fac eforturi).
În rest, fiert cartofii, fiert ouăle, răcit și curățat și unii şi altele, sub nasul mamei (virtual, că de când a greşit butonul, ne tratăm doar cu videoconferinţe). amestecat cu sare, piper şi ulei de măsline.
Mâncat cu poftă bună, de care vă urez şi vouă la mâncarea asta extrem de leneşă.

Fasolica – amintiri din copilărie

Publicat pe de
Răspunde

Sau fasolică bună-ai fost, şi de dulce, şi de post! (zicală de-a bunicii)

Cred că toţi avem amintiri culinare din copilărie. Ale mele-s simple: pâine prăjită pe plita de la sobă, usturoiată şi unsă cu unt pe ambele părţi, cartofi copţi cu unt şi moare de varză, fasole cu ulei, sare şi piper.
Nu vă ofensez inteligența cu reţete pâine prajită, iar cu cartofii copţi v-am ofensat deja.
Subiectul de azi este o salată de fasole. Nu e nouă, o fac şi alţii, dar folosiţi-vă de ea pentru inspiraţie într-o zi când vă e foame şi au conserve de fasole la ABC.

Ingrediente (pentru 3-4 persoane):
o conservă mare de fasole – simplă, în apă, fără sosuri şi condimente (eu o prefer pe cea roşie, dar dacă doriţi şi poftiţi, puteţi amesteca o conservă mare de fasole albă, care-i mai ieftină, cu una mică de fasole roşie. arată foarte bine-n poze).
2-3-4 castraveciori muraţi (în funcţie de dimensiune şi de cât acrişoară vreţi să fie salata. dacă-s prea mulţi, mai tăiaţi, dacă-s prea puţini, mai adăugaţi, că doar de-aia sunteţi inteligenţi şi eficienţi, nu?)
ceapă verde, după pofta inimii (reiau o discuţie mai veche: începem cu mai puţină, mai adăugăm dacă nu ajunge)
3-4 linguri de ulei (dacă-i de măsline sau de floarea soarelui presat la rece, e ideal)
sare, piper
Dacă mai aveţi şi vă plac, puteţi adăuga gogoşari muraţi, măsline, mazăre. Improvizaţi voi, nu mă îndoiesc de asta.

Procesul de producţie:

Scurgeţi conserva (conservele) de fasole. Turnaţi fasolea într-un bol, adăugaţi castraveciorii tăiaţi cubuleţe, ceapa verde cu codiţe cu tot, asezonaţi cu ulei, sare, piper. Dacă vă place salata mai acrişoară, puteţi să adăugaţi şi puţin oţet (balsamic, de mere, de vin).

Gata.

Salată de vinete și ardei copți

Publicat pe de
Răspunde

Pe foarte, foarte scurt:

Ingrediente:
1 pungă de vinete de la congelator (din alea de la mama, sau puse cu mânuțele proprii)
1/2 pungă de ardei copți , tot de la congelator, puși la fel cu vinetele de mai sus (capia sau gogoșari ar fi ideali, că dau mai frumos la poză, da’ merge şi cu ardei galbeni, gustul e același)
5-6 căței de usturoi (de pus treptat, după gust)
2-4 linguri de ulei de măsline
sare (tot treptat, tot după gust)

Preaiubiți leneși, n-am dat cantităţi în grame din simplul motiv că nu cunosc pe nimeni care să cântărească pungile de vinete și ardei copți puse la congelator. Bazați-vă, așadar, pe proporții. Bineînțeles că puteți reduce sau crește cantitatea de ardei, după cum vă tună și vă trăzneşte la momentul fabricației.

Nici poze n-am făcut, că n-am apucat. S-a mâncat, deh…
Totuși, o singură dată, am reușit! Victorrrieeee!
image

Procesul de fabricație:
Dați vinetele prin blender/chopper sau tocați-le manual, cu tocătorul de vinete sau cu dosul unui cuțit inoxidabil.
Scoateți codiţele și cotorul ardeilor copți şi tocați-i în același fel.
Amestecați vinetele și ardeii, de preferat cu mixerul, turnați uleiul, mai mixați oleacă, apoi puneţi usturoiul, pe rând, cât vă place ouă, mixați iarăşi, sărați, mixați, mâncați (cu pâine prăjită, dacă doriți).

Fără decongelatul ingredientelor, durează cam 20 de minute.

Avocat, au sel et au poivre

Publicat pe de
Răspunde
Sau pe limba noastră, salată de avocado.
Aici se impun niște instrucțiuni preliminare, de la Stan Pățitul:
  • nu trebuie să-ți poți sparge capul cu avocatul. Pardon, avocado.
  • nu trebuie să-l poți face terci dintr-o singură apăsare. S-ar putea sa fie deja stricat.
  • eu incerc sa îl cumpăr în starea de ‘pe undeva pe la mijloc’. Dacă mijlocul bate spre spargeri de capete, mai puteți să-l lăsați o zi-două la vedere în bucătărie. Dacă bate spre terci, a se mânca în maximum o zi, dacă l-ați ținut la frigider.
  • când e la calitatea optimă, seamănă la gust cu nucile verzi.
Cum se demolează un avocado (vezi prima poza):
  1. se taie in două, pe lungime (cel care se găsește pe la noi are formă de pară, verde închis sau maroniu)
  2. se înfige lama cuțitului (nu vârful), în sâmbure. Repetati până se fixează
  3. se rotește cuțitul până iese sâmburele din locaș
  4. se crestează pulpa pe lung și pe lat, până la coajă
  5. se introduce o lingură între coajă și pulpă
  6. cu grijă, se desprinde pulpa de coajă
Ingrediente:
1 avocado
ulei de masline, oțet (eu îl prefer pe cel de mere cu miere), sare și piper
După ce ați cumparăt și demolat avocatul… avocado. pardon, din nou. Deci, după ce l-ați cumpărat și demolat, îl puneți într-un bol și îl asezonați. Pentru că se oxidează foarte repede și doar în cazul în care apucă să rămână nemâncat suficient ca să se oxideze, puteți să-l stropiți cu puțină zeamă de lămâie, sau să înlocuiți oțetul cu zeamă de lămâie, dacă vă place mai mult.
Pâine prăjită și poftă bună.

Salată de cușcuș cu-cu-cu-cu ce-o fi

Publicat pe de
Răspunde
Deci cușcuș. Paste orientale sub formă de grăunțe (a nu se confunda cu pastele acelea măruntele care se mai vând la noi prin magazine). Și o binecuvântare pentru leneși. Se poate amesteca aproape cu orice și toată procedura de gătit durează cel mult 10 minuțele.
Pregătirea cușcușului: se folosește pentru măsurat 1 ceașcă (de cafea, nu de expreso, nici de ceai) pentru fiecare persoană. Știu, e enervant când sunteți mulți, dar până reușim să apreciem ochiometric cam cât mănâncă, de un paregzamplu, 4 oameni, merge și așa. În privința apei, părerile-s împărțite. Eu folosesc 1.5 cești de apă la 1 ceașcă de cușcuș. De aici viața devine simplă: fierbem apa, o turnăm peste cușcuș (atenție, se umflă foarte mult, folosiți un bol mai adânc), acoperim bolul si asteptăm vreo 10 minute. După ce s-a umflat, turnăm ceva ulei de măsline, luăm o furculiță și începem să greblăm (ca să separăm grăunțele). Asezonăm cu sare și am terminat cu dânsul.
Rețeta din poză:
5 roșii cherry
1 pumnișor de măsline negre (cu sau fără sâmburi, tăiate sau întregi)
1/4 legatură pătrunjel proaspăt (n-am avut, dar n-ar fi stricat)
opționale (la buna judecată a leneșului titular):
papară dintr-un ou
friptură rece de pui sau vită
rucola
etc.
se amesteca totul si se mananca cu pofta.
intr-un alt episod, cus-cus, cu legume la gratar.