A început devreme, cu un drum la Turda. Drum care, oricât de des l-am făcut, tot îmi mai face, din când în când câte-o bucurie naturală. Cum ar fi ceață cu soare dimineața (greu de condus prin ea, dar atât de frumoasă) și două curcubeie și jumătate seara, ca să nu îmi pară rău că am condus printr-o ploaie nehotărâtă, când torențială, când mocănească.

Mai punem îmbrățișări de la nepoți, două serbări de 8 martie, un nepot negociator, care a reușit, pe cont propriu, să facă rost un ghiveci cu flori și pentru bunica lui, deși nu era în planul învățătoarei, cadou pentru mama cumpărat, și tot ce pornisem să rezolv, rezolvat în două ore.

La pachet, o simpatică degustare, cu doi mușchetari ai vinului (chiar, oare câți or fi, trei sau patru?), într-un magazin de cafea (GB House of Taste), cu o surpriză majoră: Busuioacă de Bohotin seacă (Colocviu la Paris o cheamă), un roze pe care mi l-aș chiar și cumpăra, în condițiile în care v-am anunțat demult că eu beau roze doar dacă-l cumpără alții și îmi place suficient. Dacă nu, mai bine beau apă chioară.  A, și un cupaj zdravăn și băiețos de Cabernet Sauvignon cu Fetească neagră (Sagio), de la Casa Panciu.

În plus, promisiunea unei degustări de cafea. La care, cafegioaică cum mă aflu (pe lângă gurmandă și amatoare de vin băut cu moderație, cât să îi simți gustul, nu cât să nu mai știi de tine), am să mă duc în pas alergător.

PS: Știu că o să credeți că  nu mai mănânc și gătesc. Greșiți. Revin cu poze. Curând. Până atunci, doamnelor, să fim sănătoase și voioase și puternice, că așa ne șede bine.