Nu pot să vă mint. La Osteria del Buon Vino, am băut vin bun și am mâncat delicii pe pită, dar fără pită, pe gratis. Asta ca să nu avem discuții și vorbe de scădere după. Cum cei mai mulți dintre voi mă cunosc și personal, că nu suntem atât de mulți pe blogul de periferie unde ne aflăm, știți că nu știu să mint și să fac frumos.

Așadar, doresc să vă informez că m-am răsfățat cu nerușinare, într-un loc unde nu se fumează deloc, ura, deși-s fumătoare, în pateu de ficat bun din cale-afară și atât de fin pe cât mi-aș dori să am și eu răbdare să îl fac și friptură rece de vită cu hrean. Și prosecco.

Și-apoi, casoncelli di Brescia cu unt și salvie. Eh, aici aș zice că mi-au citit gândurile. Paste umplute, una din obsesiile mele recente. Pe cont propriu, încă nu-s la nivelul la care să arunc un ochi și să știu câtă salvie și cât rozmarin mi-ar conveni în mâncare și nu am întotdeauna răbdare să pun câte puțin și să văd ce iese, drept pentru care îi las pe alții să se priceapă pentru mine. Și bine s-au mai priceput. Foarte bine.

Daaaaaaar… Dar cea mai mare surpriză, doamnelor și domnilor, a fost vitello tonato. Un om ca mine, care nu mănâncă pește oceanic decât forțat, iar ton și anșoa cu atât mai puțin, s-a lins pe degete și, dacă nu avea o fixație că nu vrea pâine în ziua respectivă, ar fi lins și blidul.

Ce-am mai găsit eu în meniu? Carpaccio, iubirea mea, carne crudă, dacă nu știați ce e. Și, pentru că bucătarii care-au făcut minunățiile de mai sus au fost să se perfecționeze în Italia și la restaurant, și la carmangerie, n-o să îmi scape, data viitoare.

Ca o obsedată de mâncare ce sunt, am uitat să întreb ce scrie pe etichetele vinurilor: prosecco, vin alb și un delicios vin roșu (rog să fiu scuzată că-s căscată și să mi se spună retroactiv, dacă se poate). Mai ales pe cel roșu, că tot vine iarna și carnea roșie, cereți-l și nu o să vă pară rău. Nițel fructat, robust, plăcut nasului, gurii și minții. Și recomadat de degustătorul profesionist.

Așadar, mergeți și mâncați, beți și vă veseliți. În curând se vor organiza evenimente pentru familii cu copii, ca să nu trebuiască să găsiți bonă dacă doriți să ieșiți cu jumătățile perfecte în oraș. Și puteți și să luați un vin pentru acasă, dat fiind că există și un magazin cu vinuri bune, cele mai multe italienești, alese de un degustător profesionist. Eu mă voi întoarce sigur, și poate ne vedem pe-acolo, ca să îmi dați dreptate.

PS: Da, da, știm, bloagării care se respectă nu mănâncă pișcoturi, blaaa-blaaa-blaaa. Dacă mă întrebați de mine, de la periferia (mulțam, Mihai) unde mă aflu, pentru cei mai anti-pișcot, e doar o problemă de preț. Unii au suficientă conștiință ca să scrie doar ce le place, despre ce le place, indiferent de preț. Alții, dimpotrivă.