
Timpul 1:
Cumperi costițe de porc, capătul dinspre burtă, nu dinspre spinare. Scăricică. De vreo 10-15 lei.
Timpul 2:
Mișcarea 1: Le ungi cu un amestec în proporții aproximativ egale de muștar și gem de coarne (sau orice alt gem acrișor), le sărezi și le pipărezi.
Mișcarea 2: Le dai la cuptor, pe grătar, cu o tavă cu apă dedesubt, la 180 de grade. Cam pe la 30 de minute, le întorci pe partea cealaltă, cu un clește sau, dacă gătești de mult și ai degete de azbest ca mine, cu mâna.
Faci o pauză de cafea, ceai, vin (roșu, dacă ai), povești cu prietenii. Te mai uiți în cuptor, să nu se uște de tot.
Mișcarea 3: Tragi de o costiță de la capăt și, dacă vezi că iese din carne, scoți costițele din cuptor, le pui pe masă și hrănești prietenii.
Să ne fie de bine și să avem timp de prieteni.
Am făcut rețeta cu gem de vișine, că n-am avut de prune. A ieșit delicioasă! 🙂 Mulțumim! La mai multe!
Era de coarne, dar merge și cu vișine, cum nu 🙂
Mânca-ți-aș costița! Că arată minunat…:)
Pingback: Ce mai bem, ce mai mâncăm (1)? | Clujis(s)ime
Pingback: Bucurii mici și foarte mici de bucătar leneș | Ghidul bucătarului leneș
Pingback: Marțolea de marți (și o dulceață de ardei iuți, usturătoare la degete) | Ghidul bucătarului leneș