De ce? Că-s curioși și și-au cumpărat două portocale roșii. Puțin cam amare ca să le mănânci, dar foarte-foarte-foarte aromate. No, ce să faci cu ele? Rață cu portocale? N-au rață. Și își amintesc brusc că au tradus un articol despre citrice, unde scria că-s foarte bune de dulceață. Drept pentru care se apucă să scotocească internetul, se pierd în rețete cu și fără coajă, cu și fără adaos de apă. Decid să folosească singura metodă pe care o cunosc: fructe, zahăr și un pahar de apă, ca să nu se prindă până lasă zeamă.

Se întorc la aprozar și cumpără 2 kg de portocale roșii. Intră și alături, la magazinul de cartier, și mai cumpără zahăr, din care vor folosi 1,5 kg. Alb, dar dacă vă lasă buzunarul și credeți de cuviință, puteți pune și brut/brun.

Le aduc acasă, ascut cuțitul, că răzătoarea universală nu-i de nicio treabă și sfârtecă orice nu-i morcov sau cartof, taie portocalele felii cât pot de subțiri, le presară cu zahăr și le lasă peste noapte. Probabil n-ar fi fost musai, dar oricum era târziu și ar fi terminat dulceața a doua zi.

A doua zi se duc la sport, la plătit parcări și impozite, se întorc și stau cinci minute, că-s leneși. Scot ceaunul (64 de lei, reducere la Cora, fabricat la Sighișoara, excepțional), îi toarnă un pahar de apă pe fund (lucru pe care îl vor regreta nițel, mai târziu), aprind focul și răstoarnă portocalele cu jumătate din zahăr în el. Mai dau și pe lângă, pe motiv de două mâini stângi. Lasă zahărul să se topească în timp ce se încălzește ceaunul pe ochiul cel mic de la aragaz, dat la foc  mic. Adaugă restul de zahăr. Amestecă cu grijă, să nu zdrobească prea rău fructele. Așteaptă să fiarbă. Între timp, portocalele au lăsat la zeamă de le vine să se ia cu mâinile de cap. Se abțin cu greu. Din 15 în 15 minute, în următoarele trei ore și jumătate, amestecă în ceaun cu mare grijă. Între timp, au spălat și sterilizat la cuptor borcanele (100 de grade). Au sterilizat cu palincă capacele.

Se pupă pe frunte pentru că și-au cumpărat minunăția de ceaun. Respiră adânc și-l iau de pe foc, că e greu și gol. Umplu borcanele până la buză, le pun capace și le întorc cu dosul în sus. Nu știm de ce, dar se pare că metoda asta de sterilizare funcționează. Și e și cea mai simplă. S-au ales cu șase borcane de dulceață, portocalicioasă, delicioasă, amăruie și acrișoară și dulce. Fotografia nu reflectă realitatea, dar dacă nu-i soare, nu-i. Ba o reflectă, că a ieșit cinci minute soarele și la mine pe balcon.